Triumful vietii
Pe cat pot intelege ca dai check in la restaurant, la hotel, la plaja, la vama, pe strada, la biblioteca, la muzeu, in parc, la concert, la petrecere, la… pe atat nu pot intelege sa iti treaca prin cap sa dai check in la cimitir. Si sunt oameni care fac asta, caci m-am uitat eu azi si locatiile sunt create, atat pe FB, cat si pe Foursquare. Cam cum scrii? “Il ingropam pe tataia, feeling sad at Cimitir” ?
Lasa ca mi-a povestit cineva care sta langa o biserica (si eu stau, dar nu vad de pe fereastra inspre biserica), cum lumea fotografiaza mortii la inmormantari. De ce ar vrea cineva sa pastreze poze cu oameni morti??????? DE CE?????
De ce ai vrea vreodata sa te uiti la imaginea acelui om, mort? Ti-a fost drag viu, nu e bine sa-l pastrezi viu in amintire, si daca te uiti la poze sa fie poze cu el razand? Sau de ce ai vrea sa fotografiezi chipurile celor din familie sau apropiatilor, care isi traiesc durerea in direct? De ce ai vrea sa pastrezi un asemenea moment si sa-l revezi vreodata?
Eu nu suport nici insistenta celor care vor sa-ti arate filmul lor de la nunta inca nu stiu cate luni/ani dupa, si acela este totusi, teoretic, un moment fericit, daramite de la moarte….
Si check in la cimitir? Cum ca ce?….
Deh, unii daca ar putea si-ar muta viata reala pe Facebook. Cat despre filmatul inmormantarilor, oamenii n-au pic de creier daca fac asta.
o fac, o fac.
Nevoia de sharing e mare. Ca si prostia. Unii spun ca au ajuns la cimitir, altii se intreaba de ce fac ei asta. Altii citesc si colo si colo. Se cheama deci ca avem toti activitate. Imbatraneati urat, pustoaica…erai ceva mai acceptabila parca
Pai toti avem activitate…. Ce sa facem…. Care cum.
De cezici asta?
Daca mama e lumina iar tatal intuneric este clar: copilul e doar o umbra
😉
Da
Se zice ca binele invinge intotdeauna. Normal, cel care invinge iti spune care e binele
De aceea istoria e scrisa cum este
Facand ce simt, adesea am un sentiment de vinovatie. Imi confirma asta ca fac bine.
Vinovăția nu e buna… deloc
De ce o valorizează?
Avem o educație prea bazata pe vinovatie
Educatie ii spui tu. Asa zice si lumea. Eu ii spun softare.
Educatia are implicit o conotatie pozitiva. Nu stiu de ce
Da, și total nejustificat
Nu total.
🙂 mai e si termenul mai simplu de “buna crestere” 🙂
in sensul asta nu e nejustificat, sigur
Așa, nu contează termenul
Conteaza. Tot ce spui e un soft in sine. Limba. Limbaj. Limbaj de programare. Soft. Conteaza cum spui, sunt linii de program. Fiecare spune ceva, toate insa nu spun nimic in plus fata de ceea ce vezi. Iar ce vezi e doar un ecran, proiecteaza imagini…de undeva… Totul conteaza si nimic nu conteaza
Intr-un mod filosofic, da.
Însă nu suntem doar niște mașini.
Softul ca softul, da’ sentimentele…. și cele bune și cele rele.
Sentimentele sunt soft. Chimie doar. Substante, senzori..si ca atare senzatii
ei, nu suntem chiar doar masini 🙂
Alegerile sunt dificile uneori. Adesea chiar. Ai tendinta sa alegi intre ce este si ideal. Ori logica e ca nu poti alege decat intre ce este si ce ar putea sa fie. Si atunci…alegerea la ce foloseste ? Dar idealul ? Asa iti trece timpul. Si unii profita de asta.
Cea mai buna e spontaneitatea.
Idealurile au rostul lor, dar perfecționismul poate fi o boala
Boala..e definita tot de aia de iti spun ce e bine si ce e rau. Lumea de exemplu e bolnava, dar adoratia de fake o face sa para relativ sanatoasa. Nu incerca sa distrugi o minciuna insamantata intr-un cap sarac. Minciuna aia o percepe ca pe un adevar pe care l-a cumparat deja. Face scanda.
Minciuna e adevarul pe care vrei sa il cumperi
stii ca fiecare are adevarul lui.
Pana la punctul cand trebuie sa ne miscam in “multimi comune”, in sensul matematic al multimilor.
Aici intervine un soi de “negociere” a interiorului cu exteriorul, si cadem de acord pe niste reguli, pe niste nuante de bine si de rau, comun admise, ca sa nu ne sfasiem, cumva