Scurte

capre, smochine….

Am iesit din spital (cusca alba), in plina forma 🙂 Si abia am asteptat sa fac niste ture de parc. Bine, intrasem in plina forma, deci… In fine, tot cu hormonul stresului marit, imi da de furca hormonul asta, trebuie eu sa merg la capre si smochine, sa ma trezesc cu fata la mare si sa scriu.  S-a stabilit ca sunt foarte sanatoasa (“rar am vazut om asa sanatos”), mai putin nenorocitul ala de hormon care acum trebuie stabilit daca e secretat de hipofiza sau suprarenale. In episodul urmator. {singurul castig al cortizolului marit este cupa C 😀 }

1. Sunt rosie, albastra, dar cand ma gandesc la mai departe, sunt verde si violet. Sunt un curcubeu. Da’ nu-i bine, curcubeu, ca parca suna a cameleon, si nu-i frumos. Mai bine monocolora. Culorile mele, hotarate. Rosu. Turcoaz. Verde. Alb. Negru.

2. Una e sa ti se spuna: esti centrul universului meu, alta e sa ti se spuna: esti buricul pamantului

3. Din intelepciunea aztecilor: cand esti vaca, nu esti capra. Ah, Fulga, de ce am fost Fulga? 🙁