Culoare si culori

2 novembre 2013

SONY DSCAm avut « perioada roz », cam prin clasa a opta. Ciudata. O perioada roz, cumva doar exterioara. Interior, chinuri adolescentine, intrebari despre existenta, de ce-uri multe. Varsta cu dileme existentiale. Poezii, desi imi placea matematica. Sau poate tocmai de aceea. Framantari. Cautari.
Apoi nu stiu sa fi privilegiat vreo culoare. Mai degraba non-culorile.
Si socul mare, la 28 de ani, cand, intr-o vara, mi-am numarat rochiile negre (subliniez: de vara!) din dulap. Erau peste 10, doar de vara. Nefiresc pentru anotimp.
Negrul imi place in continuare, e sobru, elegant, decent, discret.
Vara, insa, am inceput sa port mult alb. Si, de cate ori pot (de cate ori imprejurarile o permit), adopt ceea ce numesc eu culori hotarate. Rosu, verde tare, albastru intens, turcoaz, fuchsia.
Pastelurile, rar 😉

Viata mea e zvacnire si culoare, in intensitati si furie. O furie de a trai, dar o furie senina, asumata, impacata. Pare un paradox notiunea de furie senina. Dar nu este. Furia asta nu e de-constructoare, ci cladeste.