Singuratatea

Oamenii isi rateaza viata {si} din teama de singuratate. Am vrut demult sa dezvolt asta, dar acum a sosit momentul, pentru ca viata mi-a adus in preajma imprejurari si oameni care sunt exemplificarea exacta a acestei simple fraze.

singuratateDe teama de singuratate ne insotim cu cine nu trebuie. De teama de singuratate continuam sa frecventam oameni langa care nu rezonam. De teama de singuratate prelungim artificial si nesanatos unele relatii (de cuplu, de amicitie, etc). De teama de singuratate facem compromisuri cu ceilalti, cu timpul (resursa cea mai pretioasa), si, mai ales, cu noi insine. De teama de singuratate acceptam lucruri la limita acceptabilului.

Sunt o fiinta foarte sociabila, dar am stiut de la inceputul vietii mele de adult, mai mult empiric, ca cine nu se simte bine singur, cine nu este intreg singur, nu poate fi intreg nici in doi. Apoi, pe masura ce faceam drumul vietii, s-a verificat ca am dreptate.
Desi, cand iubesc, sunt total acolo, desi am trait experienta unui cuplu modelul fuzional (sa vezi cu aceiasi ochi, sa respiri cu aceiasi plamani), stiu sa fiu si singura, si iubesc singuratatea, ii cunosc si recunosc virtutile, beneficiile, lucrurile bune pe care le aduce. Am nevoie de ea si de momentele mele cu mine, importante jaloane. Nu numai ca nu ma sperie, dar si simt nevoia de a avea aceste momente.
E important sa fii cu tine. Teama de singuratate este, de fapt, ades, o teama de a ne trezi fata in fata cu noi insine si doar cu gandurile noastre. Cu trecutul, prezentul, si pasind spre viitor. Teama de singuratate e o frica de a te asculta, de a te privi pe tine insuti. Este frica de a-ti vorbi.
Si, din aceasta temere, ramai intepenit in niste coordonate care iti distorsioneaza (si uneori, distrug) viata. Uneori chiar iti dai seama. Dar realizezi cand e prea tarziu.

About Mirandolina

Scriu cum respir. Traiesc cu pasiune, si nu mi-e teama ca o sa ard pana la ultima bucatica. Nu ma economisesc... de ce as face-o? :) Spirit ludic, care considera ca râsul e cea mai importanta arma pe care o avem in viata, voi continua sa zâmbesc şi să glumesc cât voi exista. Iubesc, respir, traiesc, exprim, toate la intensitate maximă. Nu ofer şi nu doresc jumătăţi de măsură. Şi mai ales, scriu. Scriu cum respir.

2 comments on “Singuratatea

  1. Da, sunt de acord cu tot ce ai scris si ma recunosc in gandurile tale, dar o sa spun foarte foarte sincer, ca nu ma vede nimeni :-), insa dupa ani multi, ca n-am sa spun buni, de singuratate, deci multi, si nici acum nu am inteles de ce , efectiv de ce, pentru ca nu sunt o fiinta respingatoare, nu sunt o fiinta urata, zambesc, glumesc, vorbesc, socializez, efectiv am avut ani de zile in care m-am intors singura in casa, am inchis de mii de ori usa singura in urma mea, acum spun… ca mai bine cu rau decat fara rau, ca mai bine cu orice, oricine, decat singuratatea ! Regret, regret ca spun asta… dar efectiv dupa ani de zile, de cautare in mine, de explicat in mine, de durere de singuratate, ne nevoie cumplita de a primi si oferi ajutor, de nevoie vitala de a iubi si a fi iubit, de comunicare, acolo, in casa ta, cu un om langa tine… va spun… fugiti de singuratate, as putea scrie tratate intregi despre asta.
    Mult timp nu i-am inteles pe oameni de ce accepta, de ce se risipesc in relatia respectiva, de ce nu-si acorda alta sansa, acum ii inteleg, de frica ! Frica de singuratate.
    Nu-i inteleg pe cei care au ” alternativa”, ci totusi se complac. Nu-i inteeleg pe cei care intalnesc pe altcineva si nu-si acorda nicio sansa, raman in realtia toxica !
    Frumos blog, frumoase articole, frumoase ganduri, felicitari !

    • intai si intai multumesc pentru felicitari, si iertare ca aprob tarziu, am delay de 2 ore la notificari… 🙁
      In fine.

      Pe fond… inteleg ce spui, dar mi-e greu sa simt asa. Eu sunt altfel, dar e bine ca suntem diferiti.
      putem iubi si daca nu convietuim.
      E o discutie mai lunga. Dar da, iti inteleg punctul de vedere. Fara sa simt la fel, cu mintea il inteleg
      te mai astept

Te ascult