Gandirea pozitiva

viitorMinunatul secret al vietii este ca este important sa-ti doresti ca sa se intample. Este suficient sa vrei ca sa se realizeze. Ei, ca sa vezi… Era atat de simplu si nu ne gandeam 🙂 Nu cred o iota…
Ma batea demult gandul sa scriu despre gandirea pozitiva, si derivele sale. Pe scurt: in ciuda tuturor filmelor si cartilor de mare adancime spirituala (americanesti, in principal), nu cred nici in ruptul capului (cu exemple clare), ca tot ce trebuie ca sa reusesti, este sa vrei. Altfel am fi toti sanatosi, fericiti, voiosi, indragostiti, reusiti, bogati. Lumea are un curs al ei, suficient de sinuos ca sa nu fie atat de simplist modificat. Sigur ca este important sa fii optimist, si sa gandesti bine. Evident ca e bine sa nu iti faci singur rau, cu ganduri negre. Desigur, e bine sa fii pozitiv. Dar a fi pozitiv nu trebuie sa excluda cantarirea tuturor pericolelor potentiale atunci cand te angajezi pe un drum. A le cantari nu inseamna nici a schimba, nici a abandona drumul. Inseamna doar luciditate, si sa fii pregatit pentru orice eventualitate (de cele previzibile vorbesc). Nu trebuie sa cazi in extrema: daca gandesc pozitiv, mi se va intampla oricum. Nu, nu se va intampla oricum. Si nu stand cu bratele incrucisate si dorindu-ne.

In schimb, invers este putin mai mult valabil. Gandirea negativa automata, vazutul in negru a oricarei situatii, credinta ca totul merge in jos oricum (“zambeste, maine va fi mai rau”), temerile permanente, te impiedica sa traiesti si sa actionezi coerent, iti modifica nedorit drumul. Nu-mi place sa aud persoane din jurul meu (mai ales cele apropiate, care conteaza), ca isi exprima diverse frici, care, caricatural vorbind pot semana cu pilda cu drobul de sare. Nu-mi place, caci seamana a cobit, a atragerea raului. Nu poti in permanenta sa gandesti ca totul va esua, ca ceva se va darama, ca ti se va intampla ceva rau.

In schimb, si pentru bine si pentru rau, trebuie sa faci ceva. Este bine sa gandesti pozitiv, dar nu este suficient. Suntem artizanii propriilor vieti. Alegerile pe care le facem, pasii pe care decidem sa-i urmam, directiile pe care ne ducem, sunt ale noastre. Sigur ca suntem parte dintr-un mediu si ca alegerile sunt arareori complet libere (uneori nici noi insine nu ne permitem sa fim liberi), dar in fiecare caz, exista totusi alternative. Mai largi sau mai stramte, asa cum ni le permite societatea si in primul rand mintea noastra proprie. Daca alegem cai batatorite pentru ca asa se face, pentru ca ne e teama de nou, e o alegere constienta si trebuie sa asumam ca rezultatele sunt proportionale cu aceasta alegere.

18 comments on “Gandirea pozitiva

  1. Gandirea pozitiva este clamata ca metoda de succes exact pentru aia care nu gandesc. Nici pozitiv , nici negativ. Ei sunt la mijloc, adica fix pe zero. Cum isi alimenteaza ei mintea ingusta cu povesti care le plac e alta discutie.
    Problema care se pune e cam asa : azi, ziua de azi, este un rezultat al istoriei ori este doar o platforma pentru viitor ? Oricum, omul se intreaba de cand lume la ce foloseste el. De unde vine si unde dracului vrea sa se duca. Si face tot felul de scenarii. Ba inventeaza istorie pentr a-si sustine teoriile tanmpe. Adevarul e ca nu foloseste la nimic. La nimic din ceea ce putem noi percepe. Atat timp cat nu ai habar cine sau ce te-a creat nu ai cum sa stii la ce folosesti. Asa ca nu exista decat prezent. Care e pozitiv sa negativ. In functie de perceptie. In functie de conjunctura. Cel mai inspaimantator lucru pe care il poti imagina e ca atunci cand mori pierzi contactul tu cu tine. Adica nu mai vezi ce se intampla. Asta e greu de conceput. Altfel sunt povesti si povesti.

  2. Ehei, eu am dat vina pe Albă ca zăpada și alții asemenea pentru genul ăsta de trăiri pozitive inactive pe care le avem unii în prezent. Ce făcea acest personaj alb și frumos pe care toate fetițele au dorit – și poate încă mai doresc, să îl copieze? Dădea cu mătura, spăla, călca, etc. și cel mai probabil că gândea pozitiv că doar cânta toată ziua…și iaca țac pac vine prințul și lucrurile se aranjează. Din păcate genul ăsta de scamatorii frumoase s-au strecurat pe nesimțite în sângele nostru și ne trezim și noi ades că visăm cu ochii deschiși la prinț, la furnici zburătoare care să ne salveze din birouri anoste cu aromă de fabrici…în fine, știi ce zic. De furia aia mare am scris și eu un articol pe tema asta.
    Cu gândirea pozitivă chiar nu am nimic, ba din contră, doar că o văd doar acompaniată de fapte, altfel…altfel de fapt nici nu există gândire pozitivă întrucât ea nu poate funcționa de fapt în absența faptelor. (deprimarea este cea care însoțește lipsa activității oricâte bilețele pozitive ți-ai lipi pe pereți…)

    • N-am nimic impotriva visarii. Visarea este ok, chiar minunata. Am ceva impotriva gandirii pozitive cu orice pret.
      Sincer, ea nu foloseste la nimic. E doar o amagire. Un americanism preluat fara ca oamenii sa-si puna mari intrebari…

Te ascult