Adio, cofeina!

inima-cafeaAstazi a fost prima mea zi de baut cafea fara cofeina. Nu mi-as fi inchipuit niciodata ca voi ajunge sa fac asta, din doua motive extrem de puternice.

Unu: din principiu dispretuiesc tot ce e surogat. Ori o faci, ori nu o faci. Ori traiesti, ori nu traiesti. Am mai scris detaliat despre asta, aici. Si de cand ma stiu, nu prea inteleg smantana fara grasime, berea fara alcool (mai nou si vinul????), pielea ecologica… Pentru ca traiesc 100%, nu-mi plac jumatatile de masura si lucrurile “usurate” de incarcatura lor, oricare ar fi aceasta.

Doi: ador cafeaua de cand ma stiu. Sunt o iubitoare a licorii negre, aromate, de o gramada de ani. O beam dimineata, la pranz, seara, noaptea, oricand. O beam neindulcita (din intamplare, sau din noroc, mie nu-mi place zaharul si dulcele de cand ma stiu, cu foarte putine exceptii. Si nu-mi plac bauturile dulci si dulcele, asa ca oricum nu adaugam niciun indulcitor. Cafeaua dulce mi se parea “stricata”, nu o puteam bea, daca cineva imi adauga zahar din greseala. Stricata in sensul de gust stricat, alterat). O beam ades si rece. In plus, de-a lungul anilor, am ajuns sa am o relatie speciala cu cafeaua. Sa fie atat de mult parte din viata mea, incat cand imi era sete, beam cafea, nu apa. La orice ora. De vreo 20 de ani beau 2 litri de cafea pe zi. Nenumaratele mele recipiente de cafea sunt binecunoscute celor din jur, mereu apar cu o sticla noua sau un termos (dezavantajul termosurilor e ca sunt grele, si cum oricum nu tin sa fie calda cafeaua, poate doar iarna, uneori…). Cea mai simpatica anecdota legata de cafea si un recipient este cand am venit la redactie in Franta, in primele zile, pe cand nu ma cunosteau bine, cu o sticla de cafea. Era transparenta. Colegii mei au intrebat, firesc: “E vin rosu?”. Eu, cu ochii mari: “Cum sa fie vin? e cafea”. A fost randul lor sa se inspaimante. Li s-ar fi parut foarte normal sa vin la redactie cu 1 litru jumatate de vin rosu, dar cu ATATA cafea?!?!?!

Ei bine, ieri s-a produs marea schimbare. Cum necum a trebuit sa ajung la un hypermarket (vroiam sa fie mai multe feluri ca sa cumpar mai multe si sa pot incerca gustul cu care sa ma imprietenesc), ca sa cumpar cafea fara cofeina.
Din nefericire, la analizele de sange (pe care le-am facut acum o luna dupa ce 15 ani nu mi-am facut nicio analiza), mi-a iesit o cifra foarte mare a hormonului stresului (cortizol), in sange.  Mare. Nu ma mir in mod deosebit, anul 2012 la mine a fost cu doua campanii electorale, plus stresuri personale suficient de mari. Iar eu nu ma exteriorizez, deci undeva trebuia sa se intample ceva. Hormonul asta are si efecte bune (inhibitor de frica – inteleg ca s-au facut teste pe persoane suferind de diverse fobii, si dupa ce li se injecta cortizol, le disparea teama. La un moment dat doreau sa faca injectii pentru soldatii americani implicati in conflicte pentru a deveni mai curajosi). Cumva, zambind, asa se explica faptul ca-s temerara, putin spre extrem, acum inteleg eu 😉
Lasand gluma la o parte, n-are efecte prea dragute hormonul asta crescut {Chronic long-term exposure to stress hormones disrupts the body’s metabolism causing elevated blood sugar, high cholesterol, high blood pressure, and increased body fat levels. Stress makes you burn fewer calories and cortisol can actually reduce the body’s ability to release fat from its fat stores to use for energy. Instead, we become sugar burners and fat storers. Stress hormones cause increased body fat in the abdominal region, exactly where we don’t need or want it.”
Chronically elevated blood cortisol levels that are caused by frequent stress or regular caffeine or coffee intake lead to an increased buildup of fat in the abdominal area; this type of weight gain further stimulates the release of additional stress hormones. (Dallman et al, 2004) 
A well documented relationship exists between chronically elevated levels of stress hormones and deposition of excess fat in the abdomen leading to obesity as well as increased caloric intake, particularly increased ingestion of fats and sugars (Bjorntorp, 2001)}

Ma rog, si una din masurile pentru a-l scadea cat de cat, este renuntarea la cofeina. {Cut back or eliminate all drinks with large amounts of caffeine in them. This includes all sodas, energy drinks, and coffee. Drinking caffeine causes a spike in cortisol levels. The good news, if there is any, is that cortisol responses are reduced, but not eliminated, in people who drink caffeine regularly.}

Asta e. On n’a rien sans rien, cum zice francezul. A fost frumoasa povestea mea de amor cu cafeaua, dar… intre una si alta… Asta e. Despre cum ajungem sa facem lucruri pe care nu ni le-am fi inchipuit, si le facem din cauze imposibil de banuit… Cum ar veni, ne jamais dire “fontaine, je ne boirai pas de ton eau.”
In rest, adaptarea mea la fara cofeina nu cred sa fie o problema. Oricum la mine cafeaua nu-si mai facea demult efectul de alungare a somnului, pentru ca beam atat de mult si absolut la orice ora, seara inainte de culcare, noaptea, etc. Cafeaua era doar o placere de gust, aroma, miros, textura.

Asa ca n-ar trebui sa conteze decat gustul, (sa gasesc una care-mi place), si autosugestia. Daca nu ma gandesc la asta ca la ceva rau, nu e rau, e bun 😉 Important e efectul placebo….
Desigur, daca ma gandesc ca e decofeinizata, brusc mi se face somn, ce ti-e si cu psihicul asta 😀

ps. Da, se petrecuse ceva ingrijorator pentru mine. Da,  dupa ce timp de 15 ani am avut o greutate constanta, in ciuda faptului ca mancam orice oricand, parca nu mai era la fel. Asa am ajuns la medic (n-am avut pana acum nici macar medic de familie, de 13 ani, de la intoarcerea in Romania ), si pentru ca m-am dus tintit cu problema in dinti,  clara si exprimata, traseu medic de familie- endocrinolog – analize de sange. Vinovat depistat. Cortizol marit in sange. Restul, aproape de perfect, tot 🙂

5 comments on “Adio, cofeina!

  1. Cred ca exista viata dupa cofeina. Eu am 6 ani de cand nu mai fumez si pot spune ca exist, ma misc, respir, desi inainte de acel moment nu concepeam. viata fara tutun.
    La fel ca in cazul tau cu cofeina, eu aveam o legatura speciala cu tigara fumata in orice moment al zilei, sau al noptii, la bucurie, la suparare, etc.
    Mult succes!

    • eu la tigara n-am avut niciodata adictie, imi place sa cred ca nici la cafea. Sau sa am la cafea, nu la cofeina 🙂
      De fumat fumez si 2 pachete pe zi, constant, dupa care nu mai fumez trei ani.
      Ei, o sa gasesc eu una fara cofeina care sa-mi placa la gust 😉 In rest… sper ca singura mea adictie e la iubire.
      Multumesc pentru gandurile bune, te imbratisez

  2. La inceput arabii ii spuneau “qahhwat al-bun” adica vin din boabe, denumire prescurtata in timp la “qahwa” si preluata de catre turci drept “kahve”. Olandezii au “importat” cafeaua in Europa in secolul al XVI-lea cu denumirea de “koffie” … aprope de numele actual al cafelei.

  3. Suntem în 29 august, spune drept, chiar nu ai mai vizitat ceașca de cafea? Te întreb din curiozitate și speranță poate, că iată, și eu mi-s una care mă lupt cu cafeaua și deocamdată a câștigat cafeaua. La țigări am renunțat mult mai ușor dar cafeaua…dacă nu văd ceașca aia atârnând după mine toată ziua devin de-a dreptul irascibilă. Am încercat orice…aproape. Rosul morcovilor a dat oarecare rezultate doar că e complicat cu morcovii ăștia care nu răsar în ceașcă la fel de repede ca și cafeaua…
    Am reușit o perioadă să stau fără cafea, destul de lungă perioada, dar într-o zi, am vrut să văd ce mai face vechea iubire, m-am crezut puternică…și iată-ne din nou împreună. În caz că te-ai menținut până acum, să nu cumva să te reîntorci…n-o să mai scapi. Pe mine chiar mă face să mă simt foarte rău și cu toate astea, iată-ne din nou împreună…sună ca o declarație jalnică de amor…
    Dar dacă pot alții poate o să pot și eu!

    • Niciodata.
      De atunci beau numai cafea decofeinizata. E ok. Totul era sa gasesc una al carei gust sa-mi placa, asta era ideea.
      In rest, pas de probleme.
      Si mai mult, in vacanta NU am baut deloc cafea, de niciun fel. Nici cu nici fara cofeina.
      Sunt mai puternica decat toate adictiile, in afara de adictia la iubire.
      Crede-ma, se poate.
      Iti tin pumnii

Te ascult