Eu am pariat pe faptul că Google+ va pierde bătălia cu Facebook

18 juillet 2013

Acum ceva timp, DSN mi-a pus niste intrebari, la care am raspuns cu drag. Am publicat atunci textul jumatate jumatate, adica jumatate la mine, jumatate la el. Aceasta este jumatatea care a fost pana acum doar la el.

« Poate ca e pretentios spus interviu… Am intrebat-o […]  cate-n luna si-n stele. Despre ce-am vorbit si ce-a avut de spus, va invit sa descoperiti in continuare.

Vorbeste putin despre ce inseamna comunicarea in presa, ce presupune? Si ce presupune comunicarea din postura de consultant pt. o persoana? Dar aceea din postura de om de PR, pt. o companie?

In ce priveste comunicarea in presa pentru o companie, respectand principiile in care cred foarte tare: loialitate, neindepartarea de adevar, trebuie sa servesti interesele companiei respective si sa oferi punctul sau de vedere. Insa, repet, lucrurile se pot face si “cinstit”.

Comunicarea din postura de consultant pentru o persoana este, din punctul meu de vedere, una din cele mai interesante fatete ale comunicarii. Este foarte important, insa, sa fie armonie si compatibilitate intre cele doua personalitati: a persoanei consiliate si a consultantului. Fara aceasta compatibilitate, relatia de consultanta nu se poate, oricat de valoroase ar fi cele doua personalitati umane potential implicate.

In ce priveste postura de om de PR pentru o companie (subinteleg intern), atributiile sale sunt destul de apropiate cu cele din outsourcing. PR-ul este vocea companiei, trebuie sa ofere opiniile acesteia, dar intr-un mod deschis si decent.

Lucrezi intr-o agentie care ofera service complexe de comunicare. Ce servicii din portofoliul firmei iti sunt cele mai dragi si de ce? Numeste 2-3!

Evident, comunicarea cu presa e pe locul intai, ca fost jurnalist, n-are cum sa nu-mi placa. Cu tot ce presupune ea: scriere de comunicate de presa, organizare de conferinte de presa. In rest, organizarea de evenimente imi place destul de mult. O privesc cu seriozitate, dar si ca pe o joaca. E frumos sa concepi un eveniment, sa-l construiesti, sa-l vezi intamplandu-se sub ochii tai. E magic.

Ii inveti pe altii cum sa abordeze relatiile cu presa! Care este regula de aur a comunicarii cu media in Romania? Daca o firma are o problema de imagine de la un articol aparut in presa, care ar trebui sa fie abordarea firmei? Dar a mijlocului mass-media respective?

Regula de aur, am mai spus de cateva ori mai sus: decenta. Sa nu fii desantat in aprecierile despre tine insuti, sa nu te indepartezi prea mult de realitate. Oamenii detesta sa fie luati drept prosti. Iar daca o firma are probleme de imagine, intervine comunicarea de criza. Trebuie sa raspunzi, sa ai o reactie cat mai rapid, astfel incat sa dezamorsezi problema. Trebuie sa ai o reactie, nu e bine sa ignori si sa taci. Trebuie sa dai punctul tau de vedere asupra incidentului.

Cat despre mijlocul mass-media respectiv, trebuie sa-si faca corect munca, respectiv sa raporteze lucrurile in mod profesionist, justificat, nedistorsionat, nepartinitor, fara resentimente sau idei preconcepute.

Consultanta de imagine pentru un om cu imagine buna: ce presupune, care e obiectivul principal al tau ca si consultant? Dar pt. cei cu imagine proasta? Care e in cazul lor piatra de incercare,  pt. un profesionist?

Pentru un om cu imagine buna: sa isi mentina imaginea, sa se impuna ca si specialist pe domeniul sau, ca si om absolut necesar, de neevitat atunci cand e vorba de un anumit subiect. Cresterea notorietatii si incetatenirea sa.

Pentru cei cu imagine proasta: determinarea cauzelor imaginii proaste, analizarea lor, contracararea lor, cladirea unei imagini macar neutre, spre bune, cu timpul. Raspuns la fiecare acuzatie in ce priveste imaginea proasta, contrabalansarea fiecarui argument contra cu argumente pro.

Exista asa numita comunicare de criza asa cum este si managemetul momentelor de criza; cum iti explici ca PR-ul companiilor fac uneori greseala de a ascunde gunoiul sau gravitatea situatiei sub pres, facand astfel un si mai mare deserviciu firmei lui?

Am spus mai sus: cand compania are o problema este foarte important sa te exprimi. Orice poate avea o explicatie, dar aceasta trebuie oferita publicului. Nu trebuie sa taci, pentru ca faci mult mai rau. Trebuie sa-ti oferi punctul de vedere, dar cu atentie sa nu ranesti publicul. Insa clar, n-ai voie sa taci.

Organizarea de evenimente in Romania; prin ce se caracterizeaza ea? Care-i, din perspectiva comunicarii, atributul definitoriu?

E dinamica, diversa, piata este destul de libera inca, sunt putine companii, sau aproape deloc, care sunt capabile sa iti organizeze un eveniment in orice oras al tarii. Acesta este de fapt, atuul nostru. Noi am fost in absolut toate resedintele de judet si putem organiza oricand un eveniment, pentru orice client, in orice oras.

Din perspectiva comunicarii, atributul definitoriu este: sa fie o platforma de interactiune directa (caci asta reprezinta un eveniment, de fapt)

Comunicare politica: slabiciunea mea…, care-i gafa suprema care s-a facut de care iti amintesti, pe scena politica din .ro? Dar cel mai mare succes? Ce greseala de comunicare politica crezi ca ar putea influenta decisiv viata politica romaneasca, anul viitor?

Nu cred ca exista o gafa suprema. Ce as numi eu o gafa suprema ar insemna ceva ce a si provocat sanctionarea de catre public in mod drastic a celui care a comis-o. Din ceea ce se vede, poporul roman iarta si uita. Gafele se tin lant, si in afara de subiect de băşcălie, ele nu sunt prilej de sancţiune. Din acelasi motiv, nu vad o greseala de comunicare politica ce sa fie decisiva anul viitor. In ce ma priveste, consider ca greseala de comunicare politica ce e un pic deja facuta si poate fi perpetuata este sa ignori cetateanul, sa continui acelasi discurs ca pana acum, nevazand ca una din problemele reale este faptul ca oamenii nu mai merg la vot.

Putini stiu ca ai fost in postura de sfatuitoare a unui om politic; vorbeste un pic despre experienta asta; ce a insemnat pentru tine?

A insemnat mult, am o relatie foarte buna cladita cu acest om, am traversat imprejurari care ne-au unit cu adevarat si stiu ca putem conta intotdeauna unul pe altul. E o experienta puternica, asemanatoare cu a traversa desertul impreuna cu cineva.

Ce ti-ar placea sa vezi intr-un an electoral, din punct de vedere comunicational, la un politician roman pe care nu-l consiliezi? Ce te-ar surprinde pe tine placut?

Mi-ar placea mult, [si chiar vroiam sa scriu despre asta, pe blog], mi-ar placea o campanie absolut atipica. Una care sa nu spuna, clasic, Votati-ma, sau Votati-l pe X, ca e cel mai frumos, destept, devreme acasa, ci o campanie care sa spuna: „Stiu ca v-ati saturat, si intr-o anumita masura, va inteleg. Nu va spun sa ma votati pe mine, desi mi-as dori sa o faceti pentru ca (… argumentele), dar va rog sa veniti la vot. Daca nu considerati ca puteti vota pe cineva, va rog sa veniti sa va anulati votul, insa veniti! Orice vot neexprimat lasa usa deschisa furtului si fraudei electorale. Veniti si anulati-va votul din datorie civica!” O campanie simpla si clara pe acest concept mi s-ar parea minunata, si castigatoare. Macar in reducerea fraudei eventuale, cat si in impunerea unui respect si unui inceput de incredere. Acel om ar putea parea „altfel”, procedand in acest mod.

Esti din nou implicata indirect in lumea politica de la noi…, ce sentiment iti da acest job?

Minunat. E adrenalina. Imi place mult si o fac cu seriozitate si implicare totala. Nici nu simt ca muncesc, e o placere si o pasiune.

Cum se fac compromisurile, negocierile in comunicarea din Romania? Stiu oamenii sa asculte, sa taca, sa vorbeasca la momentul oportun, pt. a specula la maxim in avantajul lor, o conjunctura creata pe parcursul discutiei?

Nu, din pacate nu stiu. Compromisurile si negocierile, as fi tentata sa spun ca sunt ca peste tot in lume. Dar pentru ca intrebi specific despre tacere si ascultare, eu cred ca nu, oamenii de aici, de pe meleagurile noastre, au meteahna de a nu stii sa asculte destul de mult ce spun ceilalti, ceea ce, evident, le provoaca un neajuns.

Care-s lucrurile relvante care nu trebuie sa lipseasca din CV–ul unui om bun de comunicare?

Nu as spune atat de mult din cv-ul sau, cat din personalitatea sa: trebuie sa aiba diplomatie, eleganta, tact. Si sa fie instinctiv comunicativ, din nastere. Daca e o personalitate retrasa, tacuta, nu va fi un bun comunicator. La fel, daca este prea expansiv (caz in care e tentat sa vorbeasca uneori prea mult si prea mult despre sine insusi).

Transparenta in comunicare; sinceritatea e privita de mai toti ca o slabiciune; cum ii convingi ca totusi e calea de urmat?

Sinceritatea nu e o slabiciune. Sinceritatea, dincolo de faptul ca este o valoare morala, este o valoare sigura. Fiind sincer, nu risti sa fii „demascat”, pentru ca nu ascunzi nimic. Esti loial si curajos aratandu-te asa cum esti. Iar aprecierea celor din jur este reala si valoroasa, caci este in deplina cunostinta de cauza.

Eu nu cred intr-un PR „mincinos”, intr-un PR care disimuleaza realitatea. Eu cred intr-un PR loial. Cred ca poti sa arati transparent ce esti, cum esti, ce valorezi. Si, tot cu sinceritate, sa explici punctele slabe sau sa raspunzi eventualelor acuzatii.

Interactiv si reactiv ca om de comunicare; ce faci daca se intampla ca nimic din ce stiai, sa nu functioneze la un moment dat, ce incerci atunci, ca strategie, ca abordare?

Atunci imi pun in functiune neuronii, procesorul creierului meu, care, din fericire, functioneaza bine si rapid. Si merg mult pe fler, pe inspiratia de moment. Nu exista retete universale, nici solutii prefabricate, interschimbabile.

socialCum reuseste un om din bransa sa se adapteze noului ritm pe care il impune varietatea de medii de comunicare si viteza cu care circula informatia mai nou?

Ei, aici depinde. Unii se adapteaza mai rapid, altii mai putin rapid, altii deloc. E in functie de structura fiecaruia. Recunosc ca pe mine, structura mea tehnica si trecutul de om caruia i-a placut matematica si care a scris multi ani pe IT si telecom, m-au ajutat mult. Si am acest atu, pe care incerc sa-l valorific.

Rolul receptorului intr-un proces de comunicare eficient?

Da, cert, rolul receptorului este important, dar si rolul comunicatorului de a putea identifica cine sunt receptorii cei mai potriviti, carui interlocutor sa i se adreseze, cine poate „transporta” mesajul mai departe fara a-l altera.

Care-s cele mai des intalnite probleme in comunicarea de business de la noi? Care-a fost ce mai suprinzatoare pt. tine?

Clientul care crede ca stie mai bine decat tine. Are un contract cu tine, isi da seama ca are nevoie de tine, dar continua sa creada ca el stie mai bine. Asta e o situatie complicata de gestionat.

Carei persoane publice din .ro ti-ar placea sa-i organizezi o conferinta de presa sau cu ce vedeta ti-ar placea sa colaborezi si de ce?

Eu nu prea ma implic in lumea mondena, si nici macar la nivel de spectator. Mediile mele de actiune sunt mediul economic, financiar, politic. Deci termenul „vedeta” nu se aplica. Si nici nu ma tenteaza partea aceea. In ce priveste mediile mele, ar fi o provocare sa colaborez cu liderii, respectiv oamenii din top 300.

Cum il pregatesti pe un client pentru un interviu la care stii ca exista sanse bune sa nu se descurce minunat?

Daca gandesc ca nu s-ar descurca minunat, prefer sa-l sfatuiesc sa nu mearga la un interviu. O imagine proasta poate face mult rau si poate lua mult timp sa fie reparata. Deci daca chiar gandesc ca nu s-ar descurca, il sfatuiesc sa nu apara. In rest, ca si pregatire de interviu, datorita faptului ca am fost jurnalist timp de 14 ani, incerc sa-mi imaginez toate intrebarile ce i s-ar putea pune si sa pregatim impreuna raspunsuri si reactii la aceste intrebari. Incerc sa ii zugravesc contextul, sa fac legaturi cu restul actualitatii, sa fac deductii, astfel incat sa nu fie luat prin surprindere.

Cum ar trebui sa arate o strategie eficienta de comunicare cu ocazi lansarii unei carti, in .ro ?

In domeniul literar, ca in cel artistic sau monden, nu sunt cea mai potrivita. Ariile mele de competenta sunt economicul, financiarul, politicul.

Cum schimba viata unui om obisnuit, social media ? Dar pe aceea a unei afaceri oarecare? Dar pe a unui brand consacrat?

Social media a schimbat complet configuratia comunicarii. Sa vorbim intai despre partea de business. Retelele sociale sunt o minunata cale de comunicare directa cu clientii, consumatorii, fanii. Insa comunicarea in aceste medii trebuie manevrata cu multa atentie, fara gafe, caci fiind in timp real, trebuie sa reactionezi rapid si corect. In ce priveste cum s-a schimbat viata unui om obisnuit, depinde. Depinde daca este un om care isi petrece mult timp in online, sau nu. Viata unora ramane fix aceeasi, ma gandesc acum, ca sa dau un exemplu extrem, la cartierele sarace din America de Sud, India, Africa. Nu le-a schimbat social media cu nimic viata, au aceleasi probleme. Deci depinde de cat de mult esti „expus” online.

Ce inseamna sa ai continut de calitate in Social Media, stiind fiind faptul ca asta e „cheia succesului”?

Trebuie sa ai continut relevant pentru publicul tau. In relatie cu serviciile sau produsele pe care le vinzi, dar nu doar mesaje publicitare, caz in care omul va pleca, asa cum schimba canalul la TV cand vine pauza de reclame. Este important sa-i oferi informatie de calitate, dar care sa aiba legatura cu ceea ce promovezi, astfel incat sa-l castigi de partea ta.

Ramane simplitatea mesajului transmis una dintre caile cele mai eficiente de atingere a obiectivelor si in comunicarea pe retele sociale? Care ar mai fi altele?

Relevanta, cum spuneam, in care cred ca valoare profunda si fundamentala. Pe langa relevanta, pot cita atractivitatea, felul de a formula care ii face pe oameni sa ofere feedback.

Mai poate o firma sa ramana competitiva in mediul de azi, fara o politica comunicare bine structura in mediul online, avand in vedere ca majoritatea clientilor sunt acolo?

Nu, nu mai poate. Internetul este o unealta deosebita. Pe internet iti poti gasi clienti care nu stau neaparat intr-o raza de cativa kilometri in jurul tau. Atingi oameni de mult mai departe, practic, nu ai granite. Pe internet te poti face mult mai rapid cunoscut, iti poti consolida reputatia. Candva, acum cativa ani, cand eram jurnalist in presa economica si scriam pe IT, chiar am dorit sa fac un articol mai amplu, despre prezenta online a primelor 200 de firme din Romania. Cred profund ca trebuie sa existi pe internet pentru ca afacerea ta sa prospere.

Timingul, potrivirea a omului, a locului, a momentului … cat de greu este de obtinut imbinarea perfecta ?

Este destul de dificil, si e chestie si de noroc, nu numai de stiinta. Uneori, oricat de bun ai fi, e greu sa obtii combinatia perfecta. Alteori, lucrurile se intampla si devin magice.

Cat timp crezi ca se va mai pastra FB in forma actuala? Va disparea la un moment dat? Se va transforma continuu sau va trece pe un plan secundar ca Twitter atunci cand o alta platforma, mai sofisticata, va aparea?

Twitter n-a avut niciodata succesul Facebook-ului. Sunt mai multe motive aici. Eu cred ca FB nu va disparea. Ca se va transforma, e evident. Oricum, deja se transforma mereu. Chiar si asta e minunat, eforturile inginerilor de acolo de a tine pasul cu orice, ajustarile din mers, calibrarile. Eu cred foarte mult in Facebook.

Ramane valabila afirmatia ta cu “dimineata nu”?  Ai spus ca atat prin blog cat si prin FB faci un fel de studiu: la ce te refereai, care sunt concluziile preliminare, si un “verdict” – gen cum ar caracteriza pe scurt Fb-ul?

Da, ramane absolut valabila afirmatia cu dimineata nu. Eu sunt creativa dupa pranz. Dimineata sunt functionala doar in parametri medii, nesatisfacatori pentru mine. Fac bine ceea ce fac, adica cu seriozitate si constiinta profesionala, dar creativitatea si imaginatia mi se dezlantuie abia dupa pranz, seara, noaptea. Dimineata prefer mai degraba sarcini care nu implica multa creativitate.

Studiul pe care-l fac in permanenta, de cand sunt pe internet (13 ani, zi de zi, ore intregi), este un studiu despre natura umana, despre felul in care se manifesta indivizii in diverse imprejurari, supusi anumitor conditii, in anumite momente. Este interesant. Am invatat multe despre oameni, in online. Am deja trasate in minte cateva tipologii clare. Dar nu e locul si momentul aici sa elaborez mai mult.

Cum as caracteriza pe scurt FB-ul? Este oglinda noastra. Ne exprima destul de bine. Este dupa chipul si asemanarea fiecaruia dintre noi. Suntem expansivi, sau din contra, retinuti. Aducem plus valoare sau doar distribuim postari concepute de altii. Creăm si atragem interactiune, sau lumea trece pe langa noi fara sa ne observe. Este exact dupa cum suntem, fiecare dintre noi. Exista si tipologii deviationiste, dar nu vreau sa lungesc raspunsul, e un text in sine, probabil voi scrie despre asta, curand, pe blog.

Cate buline ai pe rochita rosie din fotografia de pe Facebook?

N-am numarat niciodata bulinele, dar aceea este una din rochiile mele favorite si fetiş, care m-au însoţit în momente importante din viaţa mea, alături de o faimoasă si tare dragă sufletului meu, rochie verde.

In ce fel ti-a schimbat “viata reala” Facebook?  Sau ce plusuri a adus in viata ta? Dar minusuri, daca exista…

Sunt pe internet de 13 ani, petrec zilnic ore intregi. Viata mea profesionala este legata de internet. Cum mi-a schimbat internetul viata reala? In foarte bine. Mi-a usurat-o enorm. Internetul este o unealta grozava, extraordinara, de informare, de divertisment, de comunicare, de diseminare a informatiei. Facebook e o particica din internet. Nu mi-a schimbat viata reala, mai mult decat daca as fi trait inventarea electricitatii sau a masinii. Sunt lucruri care ne ajuta in viata, atat. Minusuri nu exista, nu. Nu sunt dintre cei care se panicheaza sau vad in internet si tehnologie unealta diavolului. Nici nu vad de ce ar trebui sa stau mai putin la calculator. Stau cat e necesar pentru jobul si pentru distractia mea. Si e bine asa, ma simt implinita si echilibrata.

Dezvolta tema  despre criterii de selectie a listei de prieteni virtuali.

Mi se pare nu numai gresit, dar si foarte straniu, sa adaugi oameni neavand niciun criteriu. Oamenii nu sunt la kilogram, la legatura, la gramada, la saculet. Chiar si pentru un fanatic de interactiune umana, tot e necesar sa ai anumite lucruri la care tii, anumite profile de oameni cu care iti doresti sa interactionezi mai degraba decat cu altii. In primul rand, un criteriu relevant poate fi ce interese are persoana vizata. Ce interese, ce preferinte muzicale, ce carti citeste, ce filme vede.

De felul meu, sunt avida de oameni inteligenti. De oameni DIFERITI. De oameni care sunt peste medie. De oameni care nu marsaluiesc in rand. De oameni care ies din norme.  De oameni care au ceva de spus. Pe care ii poti asculta cu placere. De la care afli ceva. Cu care poti discuta, schimba argumente. Trimit friend request foarte rar. Proportia intre cate cereri trimit si cate primesc este probabil 1 la 30, cel mult, daca nu si mai putin.

Trimit cereri pe criteriile urmatoare: sa-l fi remarcat intr-o discutie (si sunt foarte exigenta si selectiva, imi plac oamenii foarte agili intelectual si cu simtul umorului), iar uitandu-ma la profilul lui sa nu fie nimic socant, sa nu ma respinga nimic. Daca suntem vizibil diferiti (exemple simple -simplificate de fapt- ar fi: asculta manele, are accente nedorite -politice, religioase, etc), nu trimit niciodata friend request. Un alt criteriu bun pentru mine este acela al cunostintelor comune si acela al intereselor comune. Pentru mine, fotografia de profil nu este un criteriu decat atunci cand este genul vizibil incompatibil cu mine cocalar/pitipoanca (criteriu eliminator), in rest, nu tin mortis la o fotografie de profil anume.

Iar in ceea ce priveste situatia cand primesc eu un friend request, si trebuie sa accept oameni in lista…. La un moment dat am inceput (din anumite motive) sa accept pe aproape oricine care cerea. Insa atentie, am zis aproape, si asta nu inseamna pe oricine. Procedez la fel de minutios. Ma uit cu atentie la profilul persoanei care-mi trimite friend request, si aplic aproximativ aceleasi criterii, plus criteriul prietenilor comuni (dar care trebuie sa fie relevanti, caci nu oricine din lista mea este “relevant” in ochii mei ca si cunostinta comuna). In afara de asta, trebuie sa inteleg unde am interactionat in discutii, si pe ce criteriu m-a remarcat persoana care ma doreste in lista.

Odata in lista, asta nu inseamna ca ai castigat marele loz. Interactiunea este ceva care se construieste, se cladeste pe parcurs. Oricum, numele de “friends” este un nume conventional. E mai degraba generic decat propriu. Eu le-as numi mai degraba conexiuni sau relatii, prietenia fiind ceva mult prea important.
Ca si in viata reala, si in retelele sociale cunosti oamenii tot pe parcurs, bineinteles. Transferul de incredere nu se face brusc, ci treptat, si pe niste motive bune si intemeiate. Si nici macar daca pe parcurs totul e in regula, asta nu inseamna ca e si definitiv. Pot exista “greseli fatale” care sa determine daramarea constructiei de incredere. Ca si in real. Si, ca si in real, exista niste premise necesare pentru dorinta de “imprietenire”.

Ar mai fi multe de spus, e un subiect vast, de predilectie pentru mine, dar ma opresc aici.

Cum ai prins gustul vinului?

Am facut facultatea la Bordeaux, in patria vinului, intre podgorii de legenda. Am trait, de altfel, la Bordeaux, aproximativ 5 ani. Si in sudul Frantei, pe Coasta de Azur, inca 6 ani. Franta e tara gastronomiei si vinului bun, asa incat, in afara de restul lucrurilor bune invatate in acea tara, am invatat sa savurez si sa apreciez un pahar de vin bun.

Crezi ca Facebook-ul poate “mijloci” o prietenie intre doua persoane care nu se cunosc din viata reala?

Oh, bineinteles. Si nu numai Facebook-ul. Internetul, in sine. Toate locurile in care poti intalni oameni pe care in viata reala nu i-ai putea intalni. Oameni valorosi cu care poate poti rezona. Eu mi-am facut prieteni deosebiti (care acum fac parte din viata mea reala), prin intermediul internetului.

Va putea Google+ sa se lupte de la egal la egal cu Facebook ? Si daca da, care crezi ca vor fi urmarile inclestarii?

Eu am pariat pe faptul ca Google+ va pierde batalia, si cred in continuare acelasi lucru. Ma bazez pe diverse idei, printre care o asemanare cu telefonia mobila. Majoritatea oamenilor si-au creat cont de FB deja. Au aici deja prieteni, content, au adaugat albume foto, au obiceiuri. Majoritatea prietenilor lor sunt aici, in FB.

Ca si in telefonia mobila, optezi pentru operatorul unde sunt majoritatea contactelor tale. De ce s-ar porta in alta retea, unde nu numai ca nu sunt contactele lor, dar ar trebui sa o ia de la zero cu cladirea retelei de prieteni, cu adaugarea contentului? Nu vad motive suficient de intemeiate ca sa migreze. Unde mai pui politica restrictiva a Google in privinta identitatii (te obliga sa ai un nume, cel putin un nume plauzibil, daca nu real). Unde mai pui alte politici, mai putin corecte (pe care Google le avea si in serviciile sale de email, de altfel).

Nu, nu cred ca FB este total inocent, dar cred, pentru toate aceste motive, ca nu va fi detronat de Google. Iar Google a mai creat servicii care nu au reusit, vezi Buzz, de pilda. Nu orice poate fi un succes, iar faptul ca Google este un gigant nu-i garanteaza reusita in orice privinta.