Polaritate

26 juin 2013

Ce e bine si ce e rau? avem voie exterior sa judecam si sa decidem ce e binele cuiva?…..

Intr-o buna zi, am coborat la ABC-ul din colt (eram in Transilvania, de aceea spun ABC), sa-mi iau tigari…. La rand, in fata mea, un om distrus. Ma uitam la el si ma infioram. Praf, fizic. Mi-a facut semn sa trec in fata lui, nu am vrut. Inaintea mea, vanzatoarea il intreaba: « Dumneavoastra ce doriti? » El zice: « un spirt mic », intinzand o bacnota de 5 lei, mototolita. « Nu am spirt mic, spune ea, doar mare. N-aveti destui bani. »
Trece la mine. Cumpar tigari. Ii dau 50 de lei, imi da inapoi 37,5. El nu cere, doar sta acolo, tremurand. Nu ma lasa inima sa nu-i dau. Ii dau 1,5 lei, cat ii lipseste. Imi cere si o tigara. Ii dau. Ies din ABC cu ochii in lacrimi. Stiu ca bea spirtul, stiu ca se nenoroceste. Dilema. O fapta buna ce e? Am facut o fapta rea? stiu ca bea spirt si se distruge in continuare, deci in absolut nu e bine ca l-am ajutat sa o faca. DAr el isi dorea foarte mult atunci spirtul acela.
Oare o fapta buna nu e ce isi doreste omul cel mai mult intr-un moment? Binele nostru e interior sau exterior? E ce ne dorim noi pentru noi sau ce doresc altii pentru noi?

I-am dat banii pentru ca nu puteam altfel, asa ma indemna totul in mine. Apoi, au intervenit gandurile: am facut bine, Dumnezeule? il imping spre moarte. Omul era distrus fizic. Avea vreo 50 de ani, arata de 70, avea nasul julit, tremura, era intr-o carja. Era negru (si de piele), dar si de stare proasta, si mai negru…. Asta isi dorea, insa, cel mai mult. Problema morala este gestul meu. Si daca trebuia sau nu sa-l fac.
Care e polaritatea, unde-i binele si unde e raul? E o dilema adanca, dincolo de simpla intamplare care o ilustreaza.