Contractul moral

OLYMPUS DIGITAL CAMERAMă mândresc cu faptul că, de-a lungul vieţii mele, am reuşit să iert mai degrabă femeile cu care s-au culcat iubiţii mei, decât pe ei, pe infractorii morali“, iata prima fraza dintr-un articol din Adevarul, pe care nu-l citisem pana acum, desi aparut de ceva luni, care mi-a cazut intamplator sub ochi astazi. Iata prima fraza, care m-a facut sa reactionez. Asa sunt si eu, cum zice Simona Catrina prea bine in acel articol.

Cu ele n-am nimic, de ce-as avea? Ele NU mi-au promis NIMIC mie. Nu m-au privit in ochi, nu m-au tinut de mana, nu m-au mangaiat, nu mi-au soptit vorbe la ureche. Nu cu ele am facut planuri, nu ele m-au vazut dimineata ciufulita, cu ochii surazatori cand priveam la barbatul iubit care se preface ca doarme, ca sa ma apuce in brate razand, cand trec pe varfuri pe langa pat, si sa ma sperie, ca sa ma gadile si sa ma traga-napoi in pat, razand. Ce as avea sa le reprosez lor (fetelor respective)? Nimic. Ca ce? ca i-au cedat lui? pai si eu il iubesc, si i-am cedat, nu pot decat sa le inteleg. De altfel, e fermecator, destept, are o minte sclipitoare si simtul umorului,  e vesel si plin de viata. Cum n-as intelege ca ii poti sucomba, tocmai eu, intaia admiratoare a lui?

Da, stiu, societatea le condamna pe ele. Sau si pe ele. El, saracul, este doar cel prins in plasa, cel atras, cum sa poata el rezista? Societatea judeca prost in cazul acesta. Ca si in cazul in care normele morale pentru barbati sunt mult mai relaxate decat pentru femei. Astfel, un barbat cu multe iubite trece drept un seducator, un “crai” (cuvant pozitiv), este admirat. O femeie cu multi iubiti este o femeie usoara, si trec sub tacere restul apelativelor, toate depreciative, probabil le stiti (parasuta, fufa, stoarfa, etc). Cam asta este cu societatea, ca si cand nu ar fi la fel de moral sau imoral sa ai legaturi multiple, sau ca si cand n-ar fi (doar) treaba ta si a celor care-ti sunt in jur. De aceea, societatea le condamna pe ele, pe amante. Ca si cand exista vocatie de amanta, sau de sotie. Ca si cand unele ar fi fost nascute sa fie doar amante (nu neg, exista si aceasta tipologie, dar este mult mai rara, e o minoritate). Nu poti arunca cu pietre in ele si sa ii tratezi cu atata indulgenta pe ei, cand tocmai ei sunt cei care “calca stramb”.

Nu, cu ele n-am nimic. Cel mult o indiferenta. Cel care mi-a promis ceva, cel cu care am un contract moral este el. Si daca ceva se intampla, si el nu stie sa gestioneze intamplarile in functie de cum sunt situatiile, daca nu stie sa faca lucrurile elegant, pe el e firesc sa fiu suparata. Mi-au promis ele fericirea? mi-au promis ca nu ma vor rani? Nu. Atunci…

Adnotare. Un singur caz in care nu o “iert” pe “ea”: daca mi-e prietena. Daca mi-e prietena, se aplica acelasi lucru, cel privitor la contractul moral. Iar orice entorsa este o tradare. Si de la prieteni nu accept tradari de acest gen. Din fericire, am avut o singura data in viata “ocazia” sa simt/sa aplic asta. Imi era amica, nu chiar prietena, dar chiar si asa. Am sters-o complet din viata, brusc si definitiv. Nu mai putea exista nimic posibil dupa asta, niciun fel de reinnodare, reinnoire, regenerare.

4 comments on “Contractul moral

  1. Eu mai demult le condamnam pe ele, mai ales ca am avut o relatie in care un tip m-a lasat pt altcineva.Poate era si el de vina, ca doar ea nu i s-o fi pus pe tava. Nici nu au mai ramas impreuna, de fapt.Am povestit cu un tip care-si inselase nevasta, mi-a zis “femeile-s de vina” si cand am intrebat, raspunsul a fost “pai, nevasta era geloasa si nu m-a iertat, iar femeia cu care-am inselat-o mi s-a bagat pur si simplu in pat” Am zambit, mai ales ca ii cunosteam sotia. Cum poti tu, ca barbat, sa spui ca o femeie iti intra in pat? Doar nu te-a violat. Ai fost si tu de acord. Daca ai fost, nu te plange ca sotia sau iubita nu te-a iertat.Cred ca e o lasitate din partea barbatilor. Unui barbat normal nu-i trebuie mai multe femei

    • Nu, ele nu-s vinovate.el este cel care rupe contractul moral. Desigur, sunt mai multe de spus, revin, acum scriu de pe telefon

  2. Nu auziţi cum pămîntul ne strigă pe nume? Îşi permite, că ne cunoaşte înainte de a ne naşte, motiv pentru care îmi îngădui să vă rog să fiţi de acord cu mine că dragostea nu-i decît anticamera eternităţii şi noi trebuie să o decorăm cu inteligenţă. Libertatea iubirii provoacă antipatie în rîndul membrilor consiliului de conducere al paradisului.

    • N-au decat sa se supere, eu cred ca libertatea e un principiu suprem al iubirii, daramite al vietii.
      N-au decat sa ma expulzeze din paradis pe motiv de nesupunere, de revolta, de anarhie…. Asta-s eu.

      P.s. Bine ai venit, ma simt stanjenita de saracia momentului in care apari (din punct de vedere subiecte/scriitura)
      Of

Te ascult