Curent si curente

Nu sunt genul sa urmez curente. Eu creez curente“, am spus ieri. Poate pare un pic vanitos din partea mea, dar nu e.
Cu toata umilinta si umanitatea posibile, e doar o recunoastere a unei stari de fapt.  Nu urmez curente decat atunci cand mintea si intelegerea vietii imi spun ca sunt corecte. Nu urmez curente pentru ca “trebuie” sau pentru ca asa a facut bunica, sau ca asa face vecinul. Nu urmez nici moda, atunci cand nu mi se potriveste. Nu port “ce se poarta” doar pentru ca “se poarta”. Port ce ma caracterizeaza. Tot asa, nu ma comport decat in felul meu. Respect valorile, bunul simt, politetea, insa nu merg in turma, daca nu e de mers.

Sunt clasica in sensul ca respect traditiile si familia, insa nu imprumut standarde si nu ma incadrez in tipare prestabilite, pana sa le testez cu propriile mele forte.
Am constiinta importantei miscarilor sociale si inteleg rolul si forta “turmei”. M-as alatura oricand unei “turme” ale carei valori si crezuri le impartasesc, pentru a schimba ceva. In rest, nu, n-am spirit de turma, formal, nu imit comportamente, lumea-mi spune ca sunt originala, ades, si in comportament, si in vestimentatie. Nu imprumut obiceiuri si nici clisee… Prefer sa fiu eu emitatorul unor lucruri care se transmit mai departe. Prefer sa dau tonul, nu sa tin isonul.

Dar apropo de curent… sunt intotdeauna la curent 😉

 

 

Fratele meu de cruce

Expresia intreaga a poftei de viata, a bucuriei. El e tovarasul meu complet, avem aceeasi sete de a cunoaste, de a consuma, de a….
Expresia libertatii si a fericirii. E tonic sa-mi amintesc ca am trait asta…. E fratele meu de cruce.
A venit catre mine, alergand din tot sufletul, pe o plaja goala, minunata, la mama zmeilor. M-a ales, eram predestinati. Cand l-am vazut asa, bucurie pura, m-am umplut de fericire, pana peste cap.
Am sa-l privesc de cate ori imi va fi trist, negru, de cate ori voi fi tensionata, obosita, suparata.

O asemenea pofta de viata si o bucurie nespusa, echivaleaza cu libertatea sufletului meu, cu muscatul din mar cu toata gura.

Cuplul, fericire si libertate

Las in primul rand libertatea omului iubit. Daca m-am indragostit de el cand era liber, daca l-am iubit si-l iubesc pentru asta, de ce i-as pune lesa? Eu insami sunt un om independent. Pun mare pret pe libertatea si independenta mea. Nu incerca sa ma pui in cusca, ca ma pierzi urgent si iremediabil. Una e sa stau eu de buna voie, alta e sa incerci sa ma constrangi. Te-am atras pentru libertatea sufletului, m-ai iubit pentru ca sunt vie, intreaga, vesela, verticala… Sigur nu ti-as placea inerta, dependenta. Sigur ti-as fi povara.

A nu se confunda: libertatea mea de miscare si dragostea pentru independenta nu o inteleg gresit. Si nici cel de langa mine nu trebuie sa inteleaga gresit lucrurile. Cuplul e cuplu si ramanem in el, unul pentru celalalt.
A nu se intelege nici ca daca sunt independenta si voluntara nu ma las  condusa. Dimpotriva. Ador barbatii puternici, barbatii cu personalitate. La mine, iubirea implica admiratie si respect. Si am nevoie de un barbat puternic. Sunt gheisa si ador sa fiu, pentru el. Ador sa merg langa el, in umbra lui, sa il ascult si sa ma las ghidata… Cu delectare si extaz ma las condusa, incalecata.