Imboboceste-ma!

Mangaie-ma imperceptibil cu privirea, ca sa rasar, ca sa exist, ca sa imbobocesc.
Adie-ma usor, ca sa simt freamatul dorintei, abia ghicit. Inmugureste-ma!
Lasa-ma sa-ti aud tacerile si sa ma cuibaresc in ele, boboc ce ma aflu.

Sopteste-mi un poem, uluieste-ma, debusoleaza-ma, rataceste-mi cararile pentru a mi le arata, apoi, pe rand. Desfa-mi drumurile inainte.
Poarta-mi pasii despletiti prin paduri calde, alaturi de tine. Patrunde-mi gandul, poseda-l, apoi du-l departe. Adu-ma, candva, inapoi, dar nu fara de tine.
Fa-ma cantec, strange-mi roua pe petale, creeaza-mi frenezie, emotioneaza-ma. Fa-ma chiar sa plang, in intimitate, treci alaturi de mine pragul nestiut si miraculos al lacrimilor, intensa fericire. Cuprinde-ma.
Ingana-ma, invata-mi cuvintele abia nascute.
Apoi, priveste-ma. Si vei vedea ca infloresc de tine, in orice sezon, independent de timpul oamenilor, de intemperii sau de orice alt factor.
TU infloresti IN mine si eu infloresc DE tine, deplin.

28 comments on “Imboboceste-ma!

    • anii sunt cum ni-i traim. Sunt frumosi, asa, cu bune, cu rele. E frumoasa viata.
      La fel ca altadata? 🙂

    • ei, da. Cine a zis ca ai multe in minus?
      Fiecare avem parti mai puternice si parti mai slabe…. Este firesc. Asta e frumusetea vietii.

  1. Nu ai asa….un sentimentent de i utilitate lucrand pentru pnl ? Sau tu nu ai sentimentemente ? Trist destin

  2. Am trecut p’aci sa vad ce mai e nou.

    Vad c-avenit toamna tu tot “ne-nbobocita” ai ramas.
    Fa-ti rost de un ghiveci si treci in casa, de mai speri la inflorire, ca altfel te va pișca gerul, si-ar fi pacat de seva cruda … congelata 🙂

    • mai ai din astea in repertoriu?
      Metafora, stii ce e aia metafora? daca nu, inapoi la scoala si invata.
      Dar exercitiu literar? Oricum, nu vad ce cauti sa citesti ceva ce nu-ti convine.
      O saptamana cum meriti sa ai

  3. Se pare ca nici a doua oara, umorul meu mu este pe placul tau. Sau poate ca in masura in care nu-nteleg eu metafora si exercitiul literar in scriereile tale, in aceeasi masura nu deslusesti tu spiritele mele de gluma si incercarea de a nu fi un pic “altfel”.

    Cum nu ma vad capabil sa te coplesesc cu vorbe mieroase, abureli plictico/politicoase si alte “exercitii stilistice” menite sa ma introduca in “gratiile” tale, mai bine, zic eu, ar fi sa nu te mai deranjez. Nu de alta dar nu vreau sa te indispun, asa, de luni.

    Ma ganedam ca este suficient de flatant, interesul meu pentru ceea ce publici tu, din moment ce trec cu regularitate pe aici, decat sa-ti ridc osanale, doar ca sa ma-ncadrez si eu in corul laudatorilor.

    Eu iti doresc o saptamana excelenta, si sper ca odata ce eu o sa dispar din peisaj, sa nu mai apara nimeni altcineva sa te indispuna.

    Numai bine,
    Cu stima DT

    • nu e vorba de osanale, n-am nevoie de laude.
      Dar comentariile complet pe alaturi sunt un pic stranii si nu-si au locul.
      Nu e suficient de flatant interesul tau pentru ce public eu, stiu ca scriu frumos, nu in sensul de dragalas, ci in sensul de intens, si stiu si ca oamenii apreciaza, am fost citita ani intregi, nu mai am nevoie de confirmari la nivelul acesta, oricat de trufasa ti s-ar parea aceasta declaratie.
      Mai mult de atat, aici scriu pentru MINE, pentru un EL, nu ma intereseaza publicul larg, altfel as avea unde “sa ma produc” cu public numeros.

      Sa-mi cumperi cartea cand o public, aia da, m-ar flata 🙂
      o saptamana buna

      ps. esti suficient de departe de adevar, sunt foarte circumspecta cu laudatorii, mai ales cei cu laude desarte, nu numai ca nu intri asa in gratiile mele, dar ai sansa sa stai mult “pe afara” 🙂 Nu astea-mi sunt “resorturile”

  4. Asta-i buna cu, “scriu pentru mine” … pe blog.
    Mai zic odata. Nu-ti caut resorturile si vreau sa-ti intru in gratii. Dupa cum ziceam si data trecuta, si de-ai fi genul meu, sunt “luat” dar asta nu inseamna ca-mi interzic sa relationez cu femei. Dimpotriva, aceasta “relationare”, ma imbogateste spititual in relatia pe care o am. Si de unde sa-nveti sa cuceresti o femeie, daca nu de la o femeie.

    Desigur, o sa-ti cumpar cartea si-o voi face cadou iubitei mele doamne 🙂

    Ca sa revin la idee, e limpede ca nu-ti sunt prea simpatic, iar eu desi par obraznic, am bun simt si nu revin in locuri in care nu ma simt bine primit.

    Astept totusi o invitatie la lansarea cartii … poate pana atunci “ma mai ramolesc” si nu mai sunt asa “nesuferit” 🙂

    • evident ca scriu pentru mine. Daca as scrie pentru altii, as scrie in alta parte, e clar 🙂
      Nu mi-esti neaparat nesuferit, nici “suferit”, nu te cunosc, habar n-am cine esti, si nu ma intereseaza, la drept vorbind. Dar comentariul acela era cam deplasat. Si sanctionez ce mi se pare deplasat.
      In rest, e o lume libera, internetul e la liber, poti citi cand/cum/ce doresti.

      Cartea nu e sigur ca apuc sa o scriu, privilegiez traitul… Mai vedem. Oricum, invitatie nu fac aici.

  5. Ok, numai bine.
    Daca totusi vei publica, sa pui poza de la avatar pe coperta, sa te recunosc. 🙂
    Ca de invitat, nu sper sa ma inviti … in alta parte 🙂

    O saptamana minunata.
    (la mine a dat soarele)

    • da, ca sa vezi, si o sa umbli prin librarii sa cauti pozele de pe coperta :)))
      Nu era vorba decat de invitatie la lansarea cartii, nu-mi dau seama despre ce altceva vorbesti.

      Si la mine a dat soarele.

      ps. mi se pare straniu dialogul prin comentarii pe blog. E nefiresc. Nu-l practic.
      Pe un blog, cineva lasa un comentariu, proprietarul blogului il citeste, eventual ii raspunde. Si cam atat. Eu nu incheg dialoguri pe blog, mai ales cu necunoscuti.

    • nu ti-am dat papucii, ca sunt politicoasa, dar nu prea inteleg subiectul si necesitatea dialogului.
      Nu, n-am sugerat alta metoda, cand am ceva de spus, nu sugerez, spun direct.
      te plictisesti? 🙂

  6. Pingback: Ireal « Mirandolina – Oglinda lumii prin ochii mei

  7. “Sopteste-mi un poem, uluieste-ma, debusoleaza-ma, rataceste-mi cararile pentru a mi le arata, apoi, pe rand. Desfa-mi drumurile inainte.”

    Scrii frumos…. simti frumos… altfel nu ai putea scrie asa…

    Ma bucur de ceea ce simt … citind…

    .. o oaza… de suflet…

    Excelsior

  8. Pingback: Antiprimavara | Mirandolina - Oglinda lumii prin ochii mei

Te ascult