Februarie

Am fost, am vazut (cu ochii mei), sunt cumplit de trista, inghetata, obosita, flamanda (dar nu am suflet sa mai si mananc). Am sa si scriu, dar maine, sau cand am sa pot. Azi sunt mult prea trista ca sa scriu. As vrea ca cineva sa-mi ia toate gandurile si sa mi le schimbe cu altele. Aici era dimineata, inceputul. Ca sa vedeti cam cat era de inalta zapada. Asta era zapada in camp, a nu se crede ca era vreun deal in spatele meu. Asa arata troienele. Asa era peste tot, cel putin 3 metri, si pe alocuri avea 5-6 metri. Erau minus 9 grade cand a fost cel mai cald, adica la ora 13-14. Oamenii sunt coplesiti. Teribil, trist. Noapte buna.

“Comunismul a distrus reperele morale”
“Hai, mai, lasa-ma. Tu ai repere morale? Da. Eu am repere morale? Da. Avem aproape 40 de ani, da? Nu inca, dar aproape, da? Iar unii din generatia noastra au copii. Bun, cum putem da vina pe comunism? nu sunt de acord”
Move on, ce dracu. Pana cand dam vina pentru slabiciunile unuia si altuia pe aia de-s morti si ingropati?

Cand o sa inceapa sa fie mai multa durere decat placere, am sa joc in alt film 🙂

Primesc un email de la KLM care se numeste asa: “Ultima sansa. Ramaneti sau plecati?” Ei, m-a pus cu adevarat pe ganduri. Ca idee, sa-mi amintiti mai tarziu ca am ales sa raman. “Probabil că v-aţi gândit deja… Aceasta este ultima şansă să vă găsiţi super oferta Pack&GO şi să plecaţi!” Deci adio si n-am cuvinte. Oricum am gips si n-am cum sa plec…

1. n-am avut niciodata si nu am medic de familie in Romania, si m-am intors in 2000, adica sunt ceva ani. Anex: nu merg la medic decat daca nu ma ridic din pat, ceea ce nu s-a intamplat niciodata.
2. nu tin medicamente in casa, nici macar antinevralgic sau banala aspirina. Anex: nu iau medicamente decat de 3 ori pe an, daca chiar e necesar absolut. 
3. nu caut informatii despre boli pe net sau ce  ne-ar putea pandi, ca mi-e clar ca intre antrax, gripa porcina, vaca nebuna, oaia capiata si alti virusi, sigur murim. Unde mai pui ca vine sfarsitul lumii si ne linisteste pe toti.

Nu stiu ceilalti ce fac, treaba lor. Eu, insa, traiesc 500 de ani. Iubesc, rad, ii fac pe altii sa rada, cant, zambesc…. E vreo problema? 🙂

Aia e, viata e nedreapta. Unii mananca somon si caviar, si beau sampanie, altii mananca sunca si beau bere la pet. Furtul e reprobabil oricare ar fi forma sa. Punct

mi-e dor de parfumul meu. Cel mai folosit. Nina, de la Nina Ricci. Acum am pus o pereche de cercei in cutia lor. Miros a parfum. Mi-e dor de el. Sunt surghiunita in casa

Decriptarea brutala, cruda si sincera a pierderii de timp. Nu ma culc, pentru ca am treaba. Nu am stare, deci nu fac nici treaba. Nu am stare, deci nici macar nu scriu. Rezultat? Nu fac treaba, nu scriu si nici macar nu dorm. Ce fac? Pierd timpul. Acum ca am analizat mecanismul, trebuie sa iau o decizie constructiva.

Totul este joc. Fara joc e trist, tarziu si moarte.

Cel mai frumos compliment din lume: “Ai fi fost perfecta si ca barbat. Serios. Cu asa cuvinte, asa debit… fantastic, picau toate.”
Partea cu “picau toate” nu ma tulbura prea mult. Dar… “ai fi fost perfecta si ca barbat”, din partea, evident, a unui barbat… e absoluta. Pur si simplu sublima.

odata cu entorsa la glezna am entorsa la creier. Pe cuvant daca pot scrie un text mai mare de 10 randuri, neprofesional vorbesc. Profesional, scriu si-n somn 😉

E interesant sa iesi cateodata complet din zona de confort. Senzatii

Despre anul trecut pe vremea asta, n-am o idee foarte clara. Despre acum doi ani, da. Mai bine nu. Ma simt vie, fericita, inteleapta. Am evoluat.

Si cum spalam eu asa, vase-ntr-un picior, celalalt fiind in ghips, am mai scapat definitiv de o farfurie.

Atentie sporita. Scurt pe doi.
1) in momentul asta, orice vot neexprimat este un vot probasescu. Va place sau nu, asta este, fix.
2) a spune ca toti oamenii politici sunt la fel, si ca nu-i mai vrei pe niciunul, fara a fi in stare dupa 30 de min de discutie politicoasa, sa rostesti macar un exemplu de nume, la multiple intrebari, inseamna ca esti probasescu, si din doua una: a) ori esti non-vertebrat si nu-ti asumi parerile b) ori esti prost gramada si le faci jocul celor probasescu fara macar sa intelegi ce ti se intampla. De genul: te violeaza unul si tu te uiti la peisajul de pe geam.

Caz de studiu. Om cu studii ce par interesante, tanar, cu aparenta de om destept. Vrea sa se inscrie in PSD, dar vrea sa candideze consilier local. Cum i se spune ca nu asa se petrec lucrurile, are frustrari si incepe sa arunce pe net cu petarde de genul “toti sunt la fel”. Basca spune ca PSD-ul e partidul lui Iliescu, ca si cand a descoperit azi noapte ce e PSD-ul. Cum nu l-au pus direct candidat (ceea ce niciun partid nu te pune, ca sa vezi, trebuie sa o iei de la lipitul de afise daca chiar tii la ideile tale), s-a suparat pe ei, si si-a amintit, subit, ca PSD e partidul lui Iliescu. Cand a vrut sa se inscrie in PSD avea o amnezie mica? Apoi sta cu “toti sunt la fel” in gura, ca nu i-a iesit lui pasenta.

Am breton de ani multi, nici nu mai stiu cati. Multi. Ma bate gandul de ceva timp sa-l las sa creasca, sa nu mai am. Ce ganduri de vineri seara am 🙂

Toti privim aceleasi lucruri. Nu e sigur ca toti vedem aceleasi lucruri.

mi-e dor de soare si de verde. De caldura si de iarba. De miros de flori proaspete de munte. Mi-e dor de frumosul simplu

Mai stiti ca era un cantec “tara te vrea prost”? Ei bine, pe acest principiu, aseara am aflat ca lumea vrea sa scriu despre iubire. Ca daca scriu despre ceva mai serios, e deranjant, ca deh, nu-i mai bine blonduta si prostuta? (a nu se intelege ca iubirea prosteste, iubirea e divina, iubirea e viata, dar…)

Si, da, pentru prima data in viata, nu-mi doresc sa visez. Mi-as dori ca la granita somnului sa se opreasca, neavand pasaport pentru trecere, toate gandurile, toate povestile, toate fanteziile, toate inchipuirile. Stiu, e ca o fuga. Ei bine, da, vreau sa fug un pic de mine, de data asta. Sunt om, atat.
Insa degeaba fug de mine, in somnul meu, cand tu vii in somnul meu.

Auzi ce tampenie. Ieri a fost cea mai fericita zi pentru un cuplu de pinguini, la acvariul din Shanghai. Pinguinii au fost casatoriti, li s-au dat inele, au fost plimbati, cu ocazia Valentine’s Day. Oamenii sunt normali, sau cum? cine dracu’s pinguinii din poveste?

din moment ce e nevoie de explozii controlate ca sa arunci in aer troienele de zapada de 3 metri, batatorite si inghetate, ca sa ajungi la oameni, as vrea sa stiu cam cum puteau iesi “lenesii aia” din case sapand cu o lingurita

Candva, in Franta, rula o publicitate la cartofii prajiti McCain. Ea spunea “c’est ceux qui en parlent le moins qui en mangent le plus”, (cei care vorbesc cel mai putin, mananca cel mai mult) parafrazand proverbul “c’est ceux qui en parlent le moins qui en font le plus” (cei care vorbesc cel mai putin, fac cel mai mult). Mare adevar. Acum, tema pentru acasa. Datele problemei: MRU vorbeste foarte mult despre munca. Se cere sa se gaseasca cantitatea de munca pe care o face de-adevaratelea.

i-auzi-l si pe Dragnea. “Ponta a facut o singura greseluta”. Fi-v-ar diminutivele de ras, dragalasilor

M-a induiosat cum m-a descris. Si ma cunoaste demult, sa fie 9 ani. Si ma cunoaste si cand sunt naravasa, si nebuna, si cand imi apar vehement ideile, si cand ma supar si nu vorbesc luni de zile. A spus: “Are o rezistenta psihica si fizica iesita din comun. In schimb, uraste orice fel de violenta” (si a completat cu povestea din care trasese concluzia asta). Asa e, urasc orice fel de violenta, urasc razboiul, pumnii, palmele, tensiunea, ridicatul vocii. Cred ca a surprins bine esentialul fiintei mele.

Solutia cea mai potrivita nu este solutia ideala, ci solutia aplicabila.

Intr-adevar, recunosc ca unele persoane ar putea sa stea si-n cap si nu mi-ar intra in gratii, si nu as avea rabdare sa le acord vreo prezumtie de nevinovatie. Asta e, suntem subiectivi. Eu imi recunosc si asum subiectivismul.

Am senzatia ca tara asta nu se mai face bine, pentru ca nu mai stim sa gasim un echilibru, o medie, un calm. Oscilam intre doua extreme. Intre unul care se rasteste la un popor intreg ca suntem lenesi, si altii care se pun pe picioarele dinapoi si considera ca atunci nu mai trebuie sa facem nimic. Delir complet. Sunt trista si am plans foarte mult azi.

Asa. Rezumat al primei iesiri fara ghips de 15 zile incoace, si in general, a 4-a iesire cu totul in 15 zile. Am plecat fara cercei in urechi, ceea ce m-a traumatizat toate orele petrecute afara. Am mers cu metroul, e in continuare complicat sa gasesti un taxi. In metrou, am constatat ce spunea si LM mai devreme “am mers azi cu tramvaiul, prima data dupa 10 ani, e o lume interesanta.” Eu zic si mai si, e o lume vesela, bizara, cumva paralela cu lumea mea. A fost cam ca un sfert de piesa de teatru (in intensitate, nu in durata).

Acum vreo…. sa tot fie 4 ani, mi-am petrecut seara de Sfantul Valentin la masa singura femeie cu opt barbati. In restaurantul din orasul in care eram, plin in rest de cupluri de indragostiti, toti si mai ales toate ma priveau intr-un fel 🙂 Eu, cu opt barbati la masa. Ei, asta seara am petrecut-o cu cinci doamne 🙂

daca nu-i poti convinge, zapaceste-i 😀

La ce sa-mi foloseasca toate declaratiile de amor din lume, daca nu-s cu vocea potrivita? Chiar daca in absolut, sunt ideale

Am inhalat aerul acela, care nu! nu e un aer poluat de cartier bucurestean, impregnat de noxe, praf si fum, ci este aerul pe care il inspiri/expiri tu, elixir magic de viata. E aerul care-ti intra pe fereastra atunci cand o deschizi dimineata sa aerisesti… Am respirat adanc si m-am simtit ametita. Parca trasesem in plamani respiratia ta, iesita direct din tine. Ca un sarut.

“Prefer sa lupt, nu sa pice”, zice un el. E o conceptie arhaica. Nu e pretios ce obtii, ci ce nu poti avea. De unde si ipocrizia femeii: nu-i zic da, ca nu ma mai apreciaza. Oamenii isi complica viata inutil si pierd timpul, unul alergand, celalalt refuzand de teama ca se depreciaza.

Exagerarile nu-s bune. Niciunele, de niciun fel. Unele sunt chiar triste, penibile…

Din lumea web 2.0. Ceva neprietenos, dupa mine, este clar sortit esecului. Eu nu am nevoie de retele sociale (oricare ar fi ele) ca sa traiesc, traiesc oricum la maxim, cu pasiune si ardere completa. Ele, in schimb, au nevoie de noi 🙂 daca nu-mi faciliteaza viata, eu n-am de gand sa mi-o complic cu ei 🙂

nu stiu daca ma fac inteleasa. Ma privesc din exterior. Sunt al naibii de complicata, la dracu

recunosc, trairile mele sunt extreme. Greu de dus. Si pentru mine si pentru “interlocutor”. Adanci, grele. Stiu ca oricine zice ca asa cum iubesc eu si-ar dori sa fie iubit. In viata de cotidiana, aia de zi de zi, pe care o experimentam toti, putini stiu sa isi doreasca asta cu adevarat. Aici intervine abisul, hiatusul, pierderea. trairile mele intense, desi par a constitui un ideal, o dorinta absoluta, in viata cotidiana sperie. Eu merg crescendo, dar asta sperie. Eu una sunt coerenta. Intotdeauna acolo, intotdeauna aceeasi, aproape fara emotie ca nu ma gasesti si fara probleme, si parca tocmai asta inspaimanta, in lumea superficiala facuta din promisiuni desarte, promisiuni valabile ca tichetul compostat pana la urmatoarea statie de tramvai

 Sunt prietena universala si cu mama ranitilor. La nevoie, abuzati cu incredere.

Acum niste ani buni, cand treceam din intamplare prin piata Sudului, am auzit niste versuri de manea, atat de stupide ca ma urmaresc si azi. “Vino fa, sa-ti fac safteaua, sa ma cauti cu salteaua”. Reclama Dedeman cu “te iubesc asa belea, ca ti-am cumparat vopsea” e fix coborata din aceleasi genuri de folclor. Probabil vizeaza extinderea pe un segment tinta de manelisti.

Oamenii care iubesc animalele (prea mult), sunt oarecum “decalati de societate”, si dezamagiti de restul umanilor, cu care nu incearca sa mai faca mari eforturi. Si eu iubesc animalele, si am animale, dar cand erau zapezile lumii, intre a merge sa deszapezesc caini sau oameni, nu as sta pe gand o fractiune de secunda. Cine face altfel, treaba lui. Eu il consider alienat. N-aveti decat sa-mi plecati din lista. Iubesc animalele, dar nu inteleg sa privilegiezi ajutorul dat animalelor in detrimentul oamenilor. Ideal ar fi sa ajutam pe toata lumea (oameni si animale). Cum nu traim intr-o lume ideala, ci intr-o lume reala, daca trebuie sa alegem, intre caini si oameni de 80 de ani care risca sa moara inzapeziti, eu NU STAU pe ganduri. Nicio clipa. N-aveti decat sa ma afurisiti, sa ma dati afara din lista. Mai bine. Cu tot respectul pentru animale, atata timp cat in tara asta mor oameni de foame, si fara medicamente, eu nu as dona bani pentru caini comunitari. Asta e, probabil sunt o bestie fara suflet. Mi se pare o alienare cumplita. Nu avem doctori la tara, se nasc copii te miri cum, sistemul de sanatate e varza, ne mor bunicii si parintii. Iubesc animalele, dar pana la maidanezi, hai sa vedem ce facem cu oamenii tarii acesteia.

Ce este pe FB, are atributul de “PUBLIC”, pur si simplu. Fara discutie si fara drept de apel. Scriind un status pe Facebook, e ca si cum ai pune banner intr-o intersectie circulata… Cine n-are constiinta acestui lucru, e problema lui proprie.

Ianuarie

Ce vreau de la anul asta? Doua lucruri importante. Unul pentru societate, altul pentru mine

Cum vrem tot timpul ceva ce nu avem… Eu nu am amintiri din copilarie, si mi se pare trist acest lucru. (desi am o memorie foarte precisa si foarte mare a lucrurilor de la un moment dat incoace). Ieri, vorbind cu cineva, imi spunea ca si-ar dori sa fi uitat amintirile din copilarie. Eu as dori sa le am, desi nu le am, ea ar dori sa nu le aiba, desi le are… Cum e facuta fiinta umana…

sexy, nu-i asa? Entorsa, urgente Elias, doua saptamani ghips

Cand judeci pe cineva, si mai ales cand arunci cu piatra, gandeste-te bine la tine si asigura-te ca esti l’Abée Pierre sau Maica Tereza, sau macar ceva mai bun decat cei pe care-i judeci. De asemenea, un exercitiu util este si sa te pui in locul lor (asta in cazul in care ai flexibilitate mentala). Daca nu, nu.

“Există mai multe feluri de a muri. Se poate încet-încet, se poate gândindu-te la ceva teribil de precis, cum se poate şi fără alte comentarii, aşa, pur şi simplu. După care mai există şi oboseala, dimineaţa, lucrul şi beţia. Mai poţi muri în oglindă, plictisitor, vizibil sau dinainte. Şi poţi muri aici, degeaba, necesar şi obiectiv. Eu, când am intrat în cameră, am văzut că zăceam acolo fiindcă suferisem o combinaţie între tine şi timp. Fiecare cu preferinţele sale.” (Comoara Hestugmitilor)

Sunt bune certitudinile, oricat de efemere ar fi ele

Am trait sa o aud si pe asta: ne tin retelele de socializare si TV-ul in casa, si de aceea nu iesim sa manifestam. Sa fim seriosi!!!! Scuze ne putem gasi cu tonele. Omul e om, masina e masina. NU NE TINE NIMENI in casa, decat noi insine. Noi alegem sa “militam din fotoliu” in loc sa manifestam pe strada, sau in alte moduri.

am asa o senzatie de sfarsit de lume la inceput de an….
De chef de nimic, intr-un fel. Si de chef de multe in alt fel.

Brazii mi se par un pic anacronici

Eu cred ca educatia sentimentala nu trebuie sa fie explicita, oamenii ar trebui sa o simta mai mult decat sa o invete. Problema e ca aici [n.r. in Romania] suntem un pic {inca} prea arhaici, prea preocupati de concret. Poezia e rezervata unor spatii (temporale sau de loc), foarte precise. Poezia nu are voie sa faca parte din viata. Eu am crescut {vrand-nevrand}, si am si acceptat tara in care traiesc acum, m-am adaptat {nu fara durere}, asa incat imi consum poezia pe terenuri comun admise, sau in intimitate. N-am pretentie sa aduc poezia pe strada, si asa sunt relativ “altfel” decat restul lumii…. Trista e alinierea cu linia de jos, dar asta e, cateodata.

Umbrelele sunt foarte sexy, si am o colectie, numai ca atunci cand ploua, n-am niciuna. Cateva sunt ingropate in portbagaj, sub o tona de alte lucruri, toate folositoare, alte cateva sunt acasa, pe hol. Pe strada, deasupra mea, niciuna. Si uite-asa ma ploua. Si cu parul ud e bine 🙂

Tocmai ma pregateam sa spun ce frumos ca e 7 ianuarie si sunt inca in pantofi, ei bine, si… cand ma pregateam eu sa scriu asta, constat ca a venit urgia. Afara e sfarsitul lumii, cred ca asa incepe. Niste observatii din oras:
– peste tot sunt crengi rupte, mizerie, un vant teribil
– la Piata Iancului a cazut bannerul PDL
– la intersectia Nerva Traian cu Bd Octavian Goga, un camion Rosal SPALA (da, SPALA!!!!!) strazile. Curgea apa din el, in toiul potopului, sa va curga creierul din cap de destepti care lasati sa se petreaca astea

m-am saturat de romanii care-si folosesc masina pe post de umbrela. Cum adica? Asa bine. Oameni care nu-si folosesc masina decat cand ploua, PENTRU CA PLOUA, si sunt cu atat mai pierduti in trafic, cu cat ei nu conduc in mod curent nici in conditii normale meteo.

cred ca e cinstit pentru tine insuti sa incerci sa faci ce e mai sanatos pentru tine: sa repari daca e ceva de reparat, sa retezi daca nu e nimic de reparat. A reteza nu implica cruzime, sau bruscare. A reteza se poate face si delicat si elegant, si prieteneste si cu grija.

N-ai dezmierda, de n-ai sti sa blestemi,
Surad numai acei care suspina,
Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost sa gemi,
De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.
Si daca singur rana nu-ti legai,
Cu mana ta, n-ai unge rani straine.
N-ai jindui dupa un colt de rai,
De n-ai purta un strop de iad in tine.
Ca nu te-nalti de …jos
Pana nu cazi

Cu fruntea-n pulberea amara,
Si de re-nvii in cantecul de azi,
E c-ai murit in plansetul de-aseara.
(N-ai dezmierda -Radu Gyr)

M-a sunat de la aerport. Atunci simti ca esti cu adevarat un om important in sufletul cuiva…

Eram apatica, dar acum rad cu pofta. E un ras momentan (echivalent cu… cine-si mai aminteste viteza momentana din fizica), dar asta e, pana la reinstaurarea starii de croaziera, profit.

Atat am putut sa-i spun, si s-o imbratisez.”Nu vreau sa zgandar durerea, vroiam doar sa spun ca inteleg, ca stiu, ca din pacate am trecut prin faze din astea in care simteam ca nu mai e nici noapte nici zi, nici soare nici ger, si in general poate sa ma calce tramvaiul”. Uneori, nu se poate spune mai mult.

Domnule, am si eu o nedumerire: exista interlopi poeti, romantici, sensibili?

Iti urez din tot sufletul sa nu ma uiti, niciodata.

“Încă o noapte lângă brad. Un glob îndoaie albastru paharul. Nu ştiu nimic, însă nu cred că mă interesează. Îmi e destul că “ianuarie” poate conţine litere din prenumele tău. Restul e whisky şi singurătate. Un fel de iarnă.” (Comoara Hestugmitilor)

Eu rad cand imi vine, plang cand pot… in rest, trec printre secunde. Tu incaleci disperari, pe care le hranesti cu jaratec, cazi in apatii tacute, pe care le hranesti cu alcool, in rest, existi.

Viata-mi aduce periodic in cale oameni cu povesti care ma fac sa reflectez. E ca si cum as vedea anumite ipostaze din exterior. Sunt oameni si vieti din care pot trage concluzii. Terapeutice intalniri.

Gata, m-am hotarat. Voi face altul pe rau in jos, altul mai trainic si mai frumos 🙂

Daca ati avea o boala incurabila si doctorul ar sti ca muriti, ati considera normal sa va spuna sau sa va ascunda asta?

Cartile au prioritate.

“Eu plang o singura data dupa cineva.” Asta am spus azi, si cu asta  noapte buna.

N-as putea spune cat am stat acolo sa te astept. Nu stiu daca am stat un sfert de ora, o ora, doua ore. Habar nu am. Aveam, ca de obicei, o carte la mine. N-am putut citi un rand. Pur si simplu stateam. Si timpul chiar ca nu conta. Iti apartineam deja, si asteptarea apartinea a ce avea sa vina.

Lupul deghizat in blana de oaie este, ca de obicei, cel mai periculos.

iaca doua concluzii ale zilei: 1. e important sa vezi oamenii in situatii complicate, ajuta la selectie. Si a doua, vulgaritatea, pana la un punct, e simpatica. Dincolo de un punct e patetica si descalificanta.

Lucrurile stau asa. Nu eram intransigenta. Puteam asculta discutii si ma durea ca ea inchidea conversatiile disparand, din cauza unor divergente politice. Apoi, treceau cateva luni pana reuseam sa mai vorbim. Si cand vorbeam, era ca-n ziua dintai, pentru ca, dincolo de politicul care ne desparte, uman suntem asemanatoare. Ei bine, azi noapte e prima data cand eu am fost cea care a inchis convorbirea in toiul ei. Nu am putut sa aud, mi s-a intunecat mintea.

bai, nene, multa lume necajita. Dar necajita rau de tot. Care nu are granitele “intern/extern”, “intim/exprimat”. Uneori, cu astia defilam

Teza cu “n-avem pe cine pune in loc” e o teza basista. Daca o multiplicati, ne -basisti fiind, atunci sunteti naivi peste limita admisa

Uneori, unele povesti devin “rotunde” cu un firicel, care e suficient sa reintregeasca restul. Si uite asa, usor-usor se dezleaga mistere.

A: buna, esti? 
B: da
A: ti-a trecut capul?
B: nu,continui sa-l am

Am trecut de la mirare la suparare si de la suparare la enervare, apoi la amaraciune. Cam astea sunt senzatiile acumulate in cateva zile de observatii. Continui sa observ

Cele mai greu de suportat sunt lacrimile oamenilor dragi. Si restul lacrimilor sunt complicate…. Cele ale oamenilor dragi ma dor mai tare decat ale mele…

Zilele astea toti independentii sunt basisti.

suntem oameni, cetateni,votanti. Independenta e praf in ochii alora carora le curge scuipat in coltul gurii. Eu stiu sa-mi respect si sa-mi tratez cu eleganta si adversarii, atunci cand acestia merita respect, respectiv cand cred in ideile pe care le promoveaza, si nu imbraca asa-zisa haina de “independenti”, asta in timp ce de cateva zile irosesc o energie ca niciodata in viata lor.

nu concep viata mea fara carti, casa mea fara carti, iar in privinta asta sunt taliban: n-ai carti, nu poti fi prietenul meu. Relatia noastra sociala poate exista, dar se opreste la un nivel clar. Dincolo de care nu trece

Un inteligent, gentleman, dupa cum se vede in figura alaturata, imi spune ca nu-mi place basescu pentru ca “nu ma excita ca barbat”. Frate, nu, recunosc cu mana pe inima ca NU, nu ma excita ca barbat. Dar pe de alta parte, nu pe principiile astea imi judec presedintele. Ca nu-l iau ca iubit.

eu ma bucur ca traiesc asemenea vremuri. Vad cine sunt oamenii, si cum sunt ei, vad cine musca momeala, vad cine tradeaza, vad cine se teme si mai vad multe….

Ea face sarmale si da cu mopul. El ne invata cum sa punem gheata in whisky, si face pachetele de primavara la Ambasada Chinei. Asta micu’ da cu coasa si cu lopata. Conducerea tarii e plina de profesionisti. Sa va mai aud ca nu va convine….

mie-mi place tare mult de cei care aplica mereu aceleasi tactici, indiferent de interlocutor. Hei, putina imaginatie, va rog! Flirtul se adapteaza celui pe care incerci sa-l ametesti, nu trebuie sa fie “standard” 🙂

sunt unitara, cu ale mele, si bune si rele. Nu poti avea surpriza (niciodata) ca una zic intr-un context, si alta in alt context. Si nici nu are cum sa se modifice asta…

Cateodata uit de ce-l iubesc. Iar el imi reaminteste. Replica de acum 5 minute, care mi-a reamintit:) “pasiune pentru barbati, nu pentru politica. Tu ai voie si pentru femei”

Nu, nu oricine poate fi antreprenor. Asa cum nu oricine poate (sau trebuie) sa faca o facultate. Nu, nu oricine poate gasi un job satisfacator in criza. Si da, statul trebuie sa asigure o protectie sociala. Faptul ca exista abuzuri nu este un motiv sa nu existe protectie sociala. Ca exemplu, in Franta, araboaicele isi scot tonele de aur de pe degete ca sa mearga la primarie si sa ceara ajutor. Si totusi, primesc. E nedrept, dar pentru 0.1% abuzuri, nu poti condamna un popor intreg, si nu poti anula politica sociala.

“Tu, ba esti Mahatma Gandhi, ba esti Hitler” 😀

“Asta arată un sondaj IMAŞ.” Da, Imaş. Superb lapsus pe Realitatea 🙂

Cum functioneaza faza aia cu “nu pot sa” :))asta seara, din taxi, toate vitrinele mi se pareau mai atragatoare, toate lucrurile meritau vazute mai indeaproape, toate restaurantele mai ademenitoare. Adica sa stau in casa la pat doua saptamani? :))