Avortul

Stiu ca e un subiect polemic. Imi asum si asta, si-mi asum mai ales parerea mea. (ca in toate cazurile 🙂 )
O samanta nu este un pom. Asa nici un embrion nu este om. A condamna o femeie sa nasca este o crima. Orice venire pe lume a unei fiinte este un miracol, dar acest miracol trebuie sa fie incuviintat de doua fiinte, parintii sai. A condamna femeile sa nasca inseamna a te intoarce in pestera, si a considera ca femeia exista doar prin dimensiunea sa de fatatoare.
Sunt suficient de multe nenorocite care nasc fara sa-si dea seama ce fac, si apoi maltrateaza copiii, ii abandoneaza, sau, si mai rau, ii omoara si ii arunca la gunoi. Nu, nu am o imaginatie bolnava, s-a intamplat nu mai tarziu de azi dimineata. (nu pun link catre orori, dar asta era stire la jurnalele de dimineata: doi oameni ai strazii care cautau in gunoaie au gasit un bebelus mort aruncat acolo. Erau ei insisi oripilati si socati, asa ca inchipuiti-va cum am fost eu….)

Un copil este o minune, dar un copil trebuie sa fie dorit. Altfel, va fi resimtit ca o povara in familia in care apare (daca e familie, totusi, in cel mai fericit caz, si nu mama singura) si va suferi (fara nicio vina) toata viata. I se va pune in carca lui, faptul ca exista. Prin refuzul avortului, riscati sa condamnati si copilul respectiv la nefericire. Caci nu traim nici intr-o tara care sa poata asuma cresterea copiilor nedoriti…. asa cum vedem zi de zi.

Nu spun asta pentru ca ar avea vreo legatura cu mine. Eu NU am avortat niciodata, si nu as fi facut-o. Consider ca in secolul 21 si sfarsitul secolului 20, cand mi-am inceput eu viata sexuala, existau suficient de multe metode de contraceptie ca sa nu ajung la avort. Probabil, daca as fi ramas insarcinata, as fi facut copilul. Insa eu fac oarecum parte dintr-o patura favorizata, sa zicem…. Si informata. Si cu acces la diverse…

Insa continui sa sustin ca avortul este bun si necesar. Avortul previne unele drame. Drama este sa vezi bebelusi morti inveliti in pungi si aruncati la tomberon. Drama este sa vezi copii nedoriti maltratati, violati, malnutriti, abandonati, aruncati pe drumuri. Aceea e adevarata drama, nu renuntarea la o sarcina nedorita. Fiecare si le stie pe ale lui, de aceea cred ca e in regula sa lasam alegerea omului. Nimeni nu poate sa stie mai bine decat cel care e in situatia respectiva.
Dreptul la avort a fost un pas inainte in multe societati. Societatea franceza a fost marcata de legea Simone Veil, a IVG-ului (Interuption volontaire de la grossesse). Societatea romaneasca a fost suficient marcata inainte de 89 (cand eu eram copil), de toate avorturile ilegale practicate te miri cum si sfarsite uneori tragic.
Dreptul la avort este o dovada de civilizatie. Ca eu nu as avorta, e alta poveste. La mine tine de constiinta proprie, si mai ales de ceea ce am spus mai sus: avem suficiente metode de contraceptie ca sa nu ajungem la asta. Dar eu sunt, cum spuneam, cu acces la informatii, cu acces la resurse… din pacate, nu-i toata lumea asa.

6 comments on “Avortul

  1. Dreptul la avort- da. De acord ! Dreptul la informatie la surse- sa nu-mi spui, Mirandolina ca mai exista vreo femeie, adulta sau minora, o femeie care face sex si sa nu stie ca-n 2014, in sec xxI, in Romania ca exista metode sigure de conraceptie, ca asta n-o cred ! E indamisibil ce se intampla azi, exista o maxima ignoranta si superficialitate din partea prea mulor femei legat de acest subiect, dupa parerea mea, nu au nicio scuza nici macar femeile caare traiesc in cel departat si intunecat satuc, cotlon de tara, nu au nicio scuza nici femeile care au barbati acoolici, batausi ( alta poveste) si care-s obligate sa faca sex, este responsabilitaea fiecarei femei sa se protejeze, mai mult si mare responsabilitate decat a barbatului pentru ca este vorba despre trupul ei ! Nu mai spun ca celor cu venituri modeste sau deloc li se acorda consultanta gratuita si gratuitate pentru metode contraceptive. Sa nu mai spun ca exista femei cu studii superioare, femei medic care au in viata lor mai mult de rei avorturi, hai, putem admite ca ti se poate intampla odata un ” accident” dar asta ar rebui sa te responsabilizeze si mai mult, iarasi nu inteleg femeile care au 4, 5, 6, 7, copii si macar cand ajung pe masa aceea de nasteri, dupa nastere sa ceara ajutor, macar sa intrebe despre contraceptie. Ignorana in Romania e crasa, incredibila chiar si la nivelul asta. Si nu inteleg de ce nu exista ONG care sa se ocupe exclusiv de asta, mai mult, mai implicat, mai vizibil, direct, camapnii de contraceptie, in mediul rural, in scoli, personal n-am auzit niciodata de o astfel de campanie, Ce se intampla in tara prvitior la acest subiect este absolut rusinos, sunttem pe primul loc in Europa la avorturi si la abandon, altfel n-ai voie sa dai vreodata vreun sfat vreunei mamici, daca nu esti mamica, o ipocrizie.

    • e, vezi tu, eu nu stiu cat de “mamica” e cea care fata si-si omoara puiul….
      Cat despre ce se intampla prin zone rurale, esti departe de adevar. E Evul mediu timpuriu 🙁

  2. Orice copil care se afla acum la casa de copii o sa-ti spuna ca e recunoscatoare pentru faptul ca a primit sansa la viata.Nu stiu cine are dreptul sa decida viata cuiva.

    Ca il omori cand il vezi, dupa ce s-a nascut, nu e o crima mai mare ca cea de a-l ucide atunci cand nu-l vezi, cand e in uter.

    • În uter nu e o ființă.
      Iar femeia ARE DREPTUL sa decidă ce se întâmplă cu corpul ei. Dacă naște sau nu, dacă vrea un copil sau nu.
      Nu ne întoarcem în Evul Mediu.

  3. Daca in uter nu e o fiinta in crestere atunci ce e?Nu zice nimeni sa te intorci in Evul Mediu, dar daca o femeie e bine pusa la punct cu metodele de avort poate ar trebui sa investigheze si metodele de contraceptie.Si mi se pare pur si simplu sacrbos ca tu crezi ca ai dreptul sa faci ce vrei cu coprul tau inclusiv sa distrugi un alt corp in formare.

    • Imi permit sa reproduc comentariul altcuiva dintr-o alta discutie. Il reproduc pentru ca il consider exact: “Cu umila parere, afirm ca e o crima mult mai mare sa ii dai viata si sa astepti sa- l creasca statul sau mai grav, sa te creasca el ca parinte (cazurile de copii exploatati). Nu e ok din punct de vedere religios, insa sunt multe situatii in care din punct de vedere medical e mai bine sa se realizeze o intrerupere. Mai mult daca alegi sa il nasti si nu ii oferi dreptul la o viata in care sa creasca intr-u mediu armonios, daca il privezi de dreptul la educatie si bla, bla, nu e o crima ? Eu as propune castrarea unora dintre tampitii care fac copii cu zecile, in numele lui Dumnezeu, dar acei oameni consuma alcool, droguri si transmit mai departe genetic si comportamental copiilor aceste exemple nocive de parinti imbecili!”
      Respect parerile contrarii, insa sunt subiecte unde nu am cum negocia parerea mea.
      Orice femeie are dreptul sa decida.
      Metodele de contraceptie sunt pentru un mediu evoluat, cu bani, din pacate, in Romania. In regiunile rurale mai greu cu contraceptia (poate doar cea babeasca, care da gres).
      Si hai, punem situatia extrema cand sarcina e fructul unui viol… aduci pe lume copilul violatorului sau avortezi?
      Nu pledez pentru avort ca o solutie universala, oricum. Ci ca “ultima solutie”, una de “avarie”. Si cred ca e un traumatism deosebit de puternic pentru femeia care recurge la asta. Dar trebuie sa ramana alegerea ei.
      “Societatea romaneasca a fost suficient marcata inainte de 89 (cand eu eram copil), de toate avorturile ilegale practicate te miri cum si sfarsite uneori tragic”, am scris acolo. Chiar uitam lucrurile astea? ne intoarcem la Evul mediu sau la dictatura? Dictatura aia care iti impunea sa nu vorbesti, dar sa te impuiezi, ca asa vrea socialismul? Sau sa NU te impuiezi, dupa caz (in China, familiile cu mai mult de 1 copil sunt penalizate)….

Te ascult