Transpunere

Uneori, vad cu ochii tai. Atunci cand ma lasi sa vad cu ei.
Uneori, simt cu inima ta. Atunci cand ma lasi sa simt cu ea.
Uneori, pipai cu degetele tale. Atunci cand ma lasi sa le folosesc.
Uneori, gandesc cu mintea ta, fix in acelasi moment in care tu gandesti cu mintea mea, suprapunere perfecta a doua spirite, transpunere directa, translatare atemporala, dincolo de granite.

Si tu vezi cu ochii mei, si te molipsesti de inocenta privirii.

Si tu simti cu inima mea, si cateodata te simt infiorandu-te de simtirea aceasta.
Si tu pipai cu degetele mele, mangai cu mana mea.

Flamand si insetat, mananci si sorbi cu gura mea, iar eu cu gura ta. Pielea mea e infiorata de frigul pe care-l simti tu, pielea ta e mangaiata de soarele ale carui raze cad pe mine.
Ti-am dat cheile, ai toate codurile de acces si toate parolele, sunt o fortareata solida si descurajanta, in care tu, paradoxal, patrunzi ca la tine acasa. Pe unii ii ingheata doar o privire, fara nevoie de cuvinte, tu, insa, ai castigat dreptul la codurile de acces.

Reflexie perfecta, oglinzi. Eu, oglinda ta. Tu, oglinda mea.

Te ascult