Scurtul vis al unei stari de gratie

Niste randuri scrise de cineva inspirat de postarea mea: senzatii melodice.

<<ziceai “mi-e un pic rau cand vad melodia asta” si ti-am scris ceva.

Starea de gratie este aproape un lesin, asa cum fericirea poate da in lacrimi si doar un fir subtire o tine de nori sa nu cada pe pamant din clipa ei vesnica. Pe varful muntelui frumusetea da ameteala, dar in ea se oglindeste prapastia. Daca intorci oglinda in care vezi norocul si inceputul zilei tale, in spatele ei vei descoperi ca e un strat de smoala peste unul de argint. Iubirea se naste din ea insasi, nu din altceva. Si asta e sansa noastra. Nu regretul. Zborul isi sprijina aripile pe un gol mare pentru ca e altceva. Si astfel populeaza cu aripi tot aerul.

Un cantec se si vede … Demult, ochiul si auzea ce vedea, iar urechea si vedea ce auzea, asa cum poetul vedea stelele batand in lac. Lumina are degete si sunet de clopot. Sunetele sunt infasurate in lumina si lumina suna ca o trompeta. Este nebunie doar pentru cine nu a simtit, in stare de gratie fiind, acea existenta care aici este doar intuita prin sinestezia simturilor.

Acesta este scurtul lesin al unei stari de gratie.>>(V.G.)

Multumesc adanc, V.G.  Da, am spus, recunosc, “mi-e un pic rau cand VAD melodia asta”. Pentru ca da, ce-mi face rau este sa o vad.… De ascultat nu, n-o ascult. O vad.

Te ascult