Gândiri-incidenţe

Absolut tulburator. In ultimele doua zile, desi atat de departe, suntem atat de aproape.  Mai aproape ca niciodata, pentru ca apropierea nu este nici mimata, nici provocata, nici inspirata. Independent, gandim aceleasi lucruri, mai precis tu gandesti aceleasi lucruri pe care eu le-am gandit si le-am repetat. Si nu pentru ca m-ai fi auzit vreodata. Iar asta mi se pare cel mai important si deosebit lucru. Ca ele ţăşnesc in mintea ta, asa cum au fost intr-a mea. Nu, nu-s simple coincidente. Sunt prea precise, prea deosebite de restul, prea dintr-o data, prea impreuna, pentru a fi coincidente. Sunt, mai degraba, incidenţe. Incidenţe între minţile noastre, dincolo de orice paravan. Sunt imagini neobisnuite, as fi fost tentata chiar sa le numesc “originale, ale mele”, daca nu ti s-ar fi itit si tie in cap. Vizual, folosesti aceleasi metafore, desi ele sunt ciudate, iesite din ordinar. Nu sunt locuri comune, deloc. Iar acest lucru ma bucura mai mult decat orice. Tu in mine, eu in tine. Cu voie sau fara voie. Tu in mintea mea, eu in mintea ta. Uniune mentala care sfideaza orice departari, orice bariere, orice stări. Jumatatea mea perfect imbinata esti tu, ce alta dovada mai buna?

4 comments on “Gândiri-incidenţe

  1. ..se poate oare sa te simti “complet”…tocmai cand ceva/ cineva iti lipseste !?! SE PARE CA DA !!
    Multumesc…..pt ca-ti “respiri’ gandurile….!! care se-ntampla sa fie “oxigen curat” , uneori…:)

  2. Daca spui “Intregul meu il contine pe EL.De aceea voi simtiti ca sunt completa” insemna ca framantarile, suferintele aproape zilnice ascunse sub zambetul tau sincer si incurajator ar fi ca o suflare de har care improspateaza aerul fiecarei dimineti, ca o spalare in polen a ochilor. Uneori vedem pe intuneric, alteori nu vedem de prea multa lumina. Mereu echilibrul normalitatii vede mai putin si adoarme pe un fragment. Pe cand intregul este trezirea unei aspiratii unificatoare care se deschide in armonie, unde “echilibrul” e inlocuit de libertatea micarii prin semnificatii mirabile in ritualul iubirii. Până si simbolurile devin epifanii in acest ritual! Parintele Ghelasie Gheorghe numea RITUALUL ca fiind “miscarea in gest sacru”. Cand miscarea ajunge la gest si gestul la ritual insemna ca ramura si-a gasit creanga, ramura a devenit bagheta in mana dirijorului, fragmentul si-a gasit paradigma spre intreg. Toti, ca proprietari ai unui pamant personal, urmam aceste chipuri si modele celeste, chiar de aici din grădină cand stam pe un scaun de lemn sub pumul inflorit al vietii.

    • Ma bucur ca ai revenit! E gresit sa simt ca sunt intreaga continandu-l? Mi-e teama cateodata de ceea ce simt, uneori aproape periculos de intens.
      Nu ii pizmuiesc pe cei care traiesc “caldut” si nu “fierbinte”, si totusi…

Te ascult