Barbatii si sensibilitatea

Am gasit de curand un text despre cafea. Era scris senzual, asa frumos incat eu, o mare iubitoare de cafea, l-am admirat. Autorul textului scrisese aproape mai bine decat as fi facut-o eu daca as fi scris despre cafea, si nu-i putin lucru, cand ma gandesc cat iubesc cafeaua! Cu ce pasiune, cu ce dedicatie, cu ce suflu! [ acum, textul nu mai exista online, de aceea lipseste un link] Ca atare, am pus textul, sa-l citeasca si altii. Merita, iar cand cineva merita, eu ma inclin 🙂 Apropo de un fragment din text: “Espresso e ca femeia care iti ofera totul, senzatii nebanuite, sinuozitati obscure, arome picuratoare, surprize care iti ridica sprancenele a neincredere si surprindere placuta si neasteptata, priviri adanci cu pleoapele doar pe jumatate deschise, dar dintr-o mie de motive inefabile o doresti in continuare“, cineva a comentat, (un cineva feminin): “Asa va imaginati voi, femeile, ca va percep barbatii. Auzi, arome picuratoare. Eu va tot zic: barbatii sunt mai simpli decat ne-ar placea noua sa credem.”
Bun, si totusi, autorul este barbat! Ei bine,  starnita de acea discutie, am spus atunci ca voi scrie despre sensibilitatea masculina. Pana acum n-am avut stare/timp sau o combinatie din cele doua. Acum e momentul 🙂

A fi barbat nu exclude a simti, a fremata, a respira, a fi sensibil, si a aprecia sensibilitatile, la randul sau. Si barbatii sunt sensibili, si cat timp nu vom intelege asta, nu va fi ok, lumea nu va fi coerenta, armonioasa, senina. Iar ca barbatii au sensibilitate nu inseamna ca-s mai putin puternici. Puterea este altceva. Iar opusul puterii nu este sensibilitate, ci slabiciune. Si intre sensibilitate si slabiciune nu exista niciun raport direct, si-n niciun caz semnul egal.

Si un barbat poate aprecia frumosul, poate fi emotionat de o situatie, de o priveliste, de un om, de o privire, de o strangere de mana. Si un barbat poate scrie, si un barbat poate plange. Toate astea nu-l fac mai putin puternic. Toate astea il fac sa fie doar om. Iar omul e om, indiferent de sex. In aceeasi masura, cliseul (pagubos si el, de altfel), ca femeile nu sunt “sensibile”, nu sunt “excitate” la chestiile care se spune traditional ca-i incita pe barbati, este la fel de fals. Perceptia unei femei poate fi la fel de interesata fata de stimulii respectivi. Orice segmentare “definitiva” si “litera de lege” intre oameni este gresita. Suntem de mai multe feluri. Exista femei insensibile si barbati sensibili. Exista femei care, desi insensibile, nu-s nici puternice. Exista barbati puternici si sensibili, sau insensibili si totusi slabi. Oamenii si trairile sunt atat de variate!
A tremura, a fremata, a iubi si a arata asta, nu inseamna slabiciune. Inseamna traire asumata a unor stari. Si e valabil si pentru femei si pentru barbati.  A simti nu inseamna vulnerabilitate. Poate chiar inseamna o putere si mai mare. Aceea de asumare. Si de rostire. Si puterea de a trai cu toate resursele, din tot sufletul, pana la capat. Puterea de a musca din viata cu toata gura.

Mie nu mi-au placut niciodata dulcegariile, romantismele rasuflate, excesul de inimioare, catelusi, iepurasi, ursuleti, diminutivele folosite excesiv. Imi plac florile, sigur, imi plac bucuriile simple. Dar nu jucariile de pluş, lălăielile fără noimă, sclipiciul si prosteala blegoasa. Insa acest lucru nu inseamna ca nu-mi plac oamenii sensibili. Apreciez foarte tare oamenii care scriu si simt frumos. Pot sa inteleg si sa mangai un barbat care lacrimeaza, pot sa-l tin in brate si sa-l alin, si asta nu-i stirbeste cu nimic din rolul sau de erou, din admiratia pe care i-o port. Nu mi se pare ca e mai putin protector pentru mine, daca a simtit ceva si a exprimat ce simte.
Nu m-as putea, in schimb, indragosti de cineva care are un compas in ochi, un computer in inima, un cantar in maini. De cineva care ar face nesfarsite liste si care ar contabiliza orice.
Da, imi plac barbatii sensibili, si nu, sensibilitatea nu inseamna ca EL nu este Zorro in ochii mei.

Subtilitatile in comunicare: alb si negru

In comunicare, subtilitatile, metaforele si jocurile de cuvinte elitiste, concepute pentru oameni destepti, sunt absolut nedorite. Ca vrem sau nu vrem sa recunoastem, ca ne place sau nu, nivelul general mediu de educatie si de inteligenta al populatiei nu este foarte ridicat. Ori, cand ne adresam unei mase mari de oameni (pentru ca avem un produs mass market, sau -in cazul comunicarii politice- avem nevoie sa atragem/convingem o mare masa de alegatori), a face glumite subtile, jocuri de cuvinte destepte, a folosi metafore este deplin gresit, suicidar aproape, din punctul de vedere al scopului.

Oamenii reactioneaza simplu, la stimuli simpli si cuvinte simple. De aceea ne raman in minte cele mai stupide reclame. Cele finute si destepte iau premii la festivaluri. Cele rudimentare, primare, simple devin leit-motiv popular rostit in intruniri amicale, cu zambet in coltul gurii. Amintiti-va doar de “Dorele!”, “chemati oamenii de la Minolta!“, “n-ai cu cine!” si altele de acest gen.
In sprijinul afirmatiei mele, imi amintesc o scena din campania electorala la localele din 2008. Oprescu iesise din PSD de cateva luni, si candida independent. Ca sa rememoram contextul, atunci nu exista grupusculul care exista azi, denumit “independenti”. E important acest detaliu. Iesise deci Oprescu si candida independent. A crezut el ca e smecher, si si-a facut niste fluturasi pe care scria “Oprescu, Partidul Independent“.  Eram intr-un cartier bucurestean de vile, in sectorul 1, cand o fata a ridicat fluturasul, aruncat in curte. Fata, studenta la ASE. Priveste fluturasul si imi zice: “Oprescu si-a facut partid.” Eu, uimita, ii raspund: “Nu, nu si-a facut. A iesit din PSD, candideaza la primarie asa.” Ea, foarte convinsa: “Ba da, uite, scrie aici, Partidul Independent.” Am privit-o cu ochii rotunzi, si am realizat ca e bine sa nu faci glumite si subtilitati in fluturasii electorali. Si daca faci glumite, ele trebuie sa fie din cele super cunoscute de popor, sau sa nu faca apel la o mare inteligenta pentru a fi percepute. Altfel, fluturasii aceia sunt degeaba. Sau pot face chiar rau, de la caz la caz.

Asta a fost partea negativa a subtilitatii folosita in comunicare atunci cand nu e loc.
Partea “pozitiva”, si spun pozitiva doar din punctul de vedere al atingerii scopului propus al comunicarii, este folosirea subtilitatii cu buna stiinta, ca sa creezi ceaţă in mintea si asa incetosata a receptorilor tai.
Un exemplu in acest sens este campania PD-L pentru referendumul pentru legea capitalei. Dincolo de reluarea culorilor din campania pentru referendumul din 2009 (cel cu reducerea numarului de parlamentari), afisul contine o insiruire de nume: “Oprescu, Chiliman, Piedone, Udrea nu fac legea capitalei“.
Am ramas siderata cand l-am vazut, am fost sigura ca e destul de bine facut cat sa nu fie inteles…. si am facut un experiment. L-am fotografiat, cum l-am vazut, si l-am pus pe Facebook. Lista mea contine oameni avizati, educati, si mai degraba anti-PD-L. Ei bine, s-a verificat ce gandeam, si am fost foarte trista, mi-as fi dorit sa ma fi inselat. Nici macar ei nu intelegeau. Nu erau nici macar siguri cui apartine afisul, desi, cum vedeti, el contine sigla partidului.
Au fost variante de raspuns de la:
1. nu e al PDL
2. A plecat Udrea din PDL
3. E Udrea in dizgratie, se cearta intre ei
4. Numele ei acolo e o greseala
5.E o idee buna acest afis (fara sa se precizeze care)
6. S-a saturat lumea de vorbarie
7. e agramat afisul
8. ce? e campanie electorala?
………….. Teribil. Asta, oricat nu mi-ar conveni sa recunosc, este exemplu de confuzie semanata in mod voit, cu efecte…

Foarte putini oameni si-au dat seama. Si aceia, profesionisti in comunicare…  Daca nici cei “anti-nemairosti-i-as numele” nu si-au dat seama, va dati seama ceilalti, cei nehotarati, cei fara habar? Poporul mediu? Pur si simplu, am fost cumplit de trista, desi, sincer, ma asteptam la aceste “rezultate”, de cum vazusem/fotografiasem panoul. Dar, atat de trista dupa ce am constatat asta, [pentru ca, oricat as fi de lucida, tot speram intr-un coltisor de suflet de copil sa ma insel], n-am putut sa mai scriu despre asta, atunci. Au scris, in schimb, altii, aici. E bine si mi-as dori mult sa foloseasca!