Politica, un hobby. Pagubos

De curand, o afirmatie a cuiva (om implicat in politica de 10 ani, implicat la modul serios, adica membru de partid, activ, atat offline cat si online), m-a facut sa sar in sus pana la plafon, si chiar dincolo de el. Cred ca brusc am priceput de ce se intampla lucrurile asa, si de ce se vor perpetua asa. Am priceput unul din motivele pentru care lucrurile stau asa. Daca un om care e de 10 ani in politica, si e activ, spune ca “face politica de hobby”, atunci eu raman cu gura cascata si nu mai reusesc nici macar sa o inchid, daramite sa rostesc ceva.  Cum sa fie hobby? Politica e o meserie, cel putin pentru politicieni. Si nu o metoda de a-ti umple timpul, nici buzunarele, nici de a-ti satisface cine stie ce vanitati. Iar pentru ceilalti, toti membrii de partid (partide), tot nu e un hobby. Politica e ceva ce trebuie sa faci serios sau mai bine sa nu faci. Mie mi se pare absolut socant ca un om care face politica de 10 ani sa spuna asta, atat de detasat, atat de dezinvolt, atat de fara retineri. Ca si cand ar fi normal sa afirmi ca faci politica asa cum ai merge sa joci tenis sau sa alergi in parc, sa inveti un dans sau o limba straina.

Si mai socant e ca vine din partea unui om implicat de atatia ani, din partea unui om educat si matur. Ce viitor mai avem noi, ce speranta? Unii intra in politica pentru a se imbogati, altii pentru a-si satisface setea de putere si a-si contrabalansa unele frustrari, altii … ca un hobby. Stiu, o sa-mi spuneti ca-s idealista, dar eu intreb: ai voie sa intri in politica daca nu te gandesti catusi de putin la acest popor?
Am avut ocazia sa vad organizatii de partid din interior. Multe. Nu spun cine, care, cand, cum. N-are oricum importanta, pentru ca e o situatie generala. Oamenii sunt prea preocupati sa-si dispute minuscule detalii, mici scaune si pozitii interne, isi pierd energia si timpul in racaieli meschine si ridicole, pierzand din vedere scopul comun, scopul mare, batalia adevarata. Prea preocupati sa castige un nimic, isi petrec timpul trecand la propriu pe langa scopurile principale, focalizati pe penibile si minuscule contradictii, pe orgolii interne, nefolositoare, contra-productive. Trist, enorm de trist. La fel si cei care practica politica pe post de hobby. In loc sa mearga la clubul de filatelie, merg la partid… Superb. Viitorul copiilor nostri e in maini bune. Ce sa zic acum? Sunt, probabil, mai catolica decat papa. Din nou. Si am sa mor asa, nu ma schimb. Idealista, daca vreti voi. Dar eu sper, din suflet, si ma voi lupta, la nivelul meu, ca oamenii sa inteleaga. Si din ce in ce mai multi oameni sa gandeasca asa cum gandesc eu, si sa constientizeze lucrurile.

Eu una, ca cetatean implicat si responsabil, n-as vota niciodata un om care face politica din hobby. Niciodata.

2 comments on “Politica, un hobby. Pagubos

  1. din punctul meu de vedere, o meserie este ceva pentru care te-ai pregatit intr-un cadru institutionalizat…intr-o scoala, adica. ca o practici sau nu, ulterior, este altceva. din cate stiu, la noi nu exista o institutie de invatamant care, la absolvire, sa-ti dea o patalama pe care sa scrie “politician”. iata de ce am considerat cinstit sa nu numesc politica, in cazul meu, o “meserie”, ci doar un hobby. dar cine spune ca hobby-urile sunt superficiale? si de cand asumarea politicii ca o “meserie” este o conditie sine qua non pentru a fi un politician adevarat? de unde stii tu ca eu, in cei unsprezece ani de politica, de la nivelul meu, bineinteles, nu m-am implicat total in schimbarea vietii celor din jurul meu? doar pentru ca refuz sa consider politica ca o “meserie”? gresit. profund gresit. cata vreme eu, politicianul taxat drept neserios doar din acest motiv, nu voi avea putere de decizie, nu voi considera politica o meserie.
    repet: am fost inginer si am contribuit la bunul mers al productiei din fabricuta in care am lucrat. sunt dascal si am educat generatii de elevi. astea sunt meseriile mele: am avut si am putere de decizie asupra strategiilor folosite pentru a-mi atinge scopul final- o cat mai buna pregatire a elevilor mei, in conformitate cu toate cerintele in vigoare.
    zimbrul, cel care mi-a taxat primul optica vis-a-vis de politica, la scurta vreme dupa si-a manifestat intentia de-a ma sprijini, in caz de…
    altceva: cu mici exceptii, politicienii din zilele noastre sunt niste amatori…pentru ei si cuvantul “hobby” este prea mult. ca nu o vor recunoaste niciodata si ca se vor considera de “meserie” politicieni, e deja alta poveste…una trista…
    think about that 🙂

    • Nu cred ca trebuie o diploma. Cred ca trebuie seriozitate. Sigur, si un hobby se poate practica cu seriozitate, de pilda, cand mergeam sa dansez tango, o faceam cat se poate de serios. Insa e totusi o diferenta.
      Nu vorbim aici cu patima, ci realist. Nu am spus ca nu te-ai implicat total, tocmai, afirmatia ma mirase stiindu-te complet implicata. Daca ar fi venit din partea altcuiva, poate nu m-ar fi interpelat atat.
      Dar nu poti “astepta” sa ai putere de decizie pana sa consideri politica o meserie. Cred ca poate fi si invers. Sa o practici 100% (cu implicarea si seriozitatea pe care deja le ai), dar cu ideea ca e meserie, si apoi vine si puterea de decizie. Cred ca mai degraba aceasta e sensul in care se petrec lucrurile.
      Si eu te-as sprijini, stii deja asta doar 🙂

      La altceva: din pacate, nu numai politicienii. E o boala destul de grava a societatii noastre. Nimeni nu se ia in serios, cand ar trebui, si, dimpotriva, unii se iau prea in serios, cateodata.

Te ascult