Nerostirea

Te-am nevisat.
Ti-am nerostit numele.
Te-am nevazut.
Te-am neinchipuit.
Ti-am netrecut pe sub ferestre, peste pasi, pe trotuarele acelea.
Te-am nestiut.
Te-am nestrigat.
Te-am nedorit.

Te iubesc mai mult decat oricand, dincolo de nevisarile, nerostirile, nevederile, neinchipurile, netrecerile, nestiintele, nestrigatele si nedorintele acestea.

Incercari ciudate la care ma auto-supun, ca si cand as mai avea ceva de aflat, ceva de simtit. Te iubesc fara inceput si sfarsit, pana in fundul sufletului meu fara margini. Inainte de tine era gaura neagra,  dupa tine probabil moartea. M-am nascut in ziua cand te-am cunoscut, cand mi-ai vorbit, cand m-ai privit. Am sa ating apogeul cand ma vei lua in brate, cand ma vei locui cu dorinta ta fierbinte, cand iti vei revarsa suvoiul in mine, cand voi vibra in ritmul miscarii impuse de tine.

Am sa clocotesc, n-am sa te nedoresc.
Am sa gem, n-am sa te nestrig.
Am sa te cunosc, n-am sa te nestiu.
Am sa te insotesc, n-am sa netrec pe sub ferestrele tale.
Am sa te strang in brate, n-am sa te neinchipui.
Am sa te contemplu, n-am sa te neprivesc.
Am sa-ti recit numele, n-am sa ti-l nerostesc.
Am sa te port in mine, n-am sa te nevisez.

Esti cel care ma umple definitiv si complet. Esti inceputul meu. Si piscurile dorintei. Esti iubirea.  Si abisul placerii.
Sunt neinceputa si neterminata fara tine.

2 comments on “Nerostirea

Te ascult