Intermezzo

Ma gandeam de cateva zile… Locul acesta a devenit mai public si mai cunoscut decat ma asteptam sau decat intentionam sa fie atunci cand mi-am creat blog.

Mi-am creat blog dintr-o joaca, si nu pentru a scrie (nu resimteam nevoia sa scriu online, la vedere). Participasem la Campionatul de Gatit in aer liber si doream sa pun undeva online povestea si fotografiile, ca sa le poata vedea prietenii mei, fara sa am nevoie sa le povestesc pe rand fiecaruia.

Nu aveam deloc de gand sa scriu cu regularitate, credeam ca o sa las acolo acea postare unica (despre Campionatul de Gatit), si initial nici macar nu doream o asociere cu numele meu (identitatea mea reala). Nu stiu ce anume m-a determinat, ulterior, chiar sa scriu. Insa in ultimele saptamani, locul acesta a devenit cam public, iar eu ma gandesc din ce in ce mai mult cum sa procedez.

Eu am cam scris ce am simtit, intotdeauna. Sunt vagi si criptice postarile, mai ales cele personale, dar tot mi-e teama ca sunt prea exhibate, ori eu tin foarte mult la intimitatea si la partea deplin privata a vietii mele.
Nu ma intelegeti gresit, ma bucur mult de existenta voastra, de faptul ca ma cititi si ca va place. Ma bucur de fiecare feed-back, si de reactiile fiecaruia dintre voi care se regaseste in ce scriu aici, sau care imi sugereaza sa scriu o carte.
Imi pun doar intrebari mie insami, cu voce tare, daca nu cumva e cazul, sa nu mai scriu aici niciodata “personale”, oricat de vagi ar fi. Pentru ca, oricat imi sunteti de dragi, tin mult la intimitatea mea, si nu o vreau “sub reflectoare”.

Te ascult