In spatiul nostru propriu suntem singurii stapani

Cand intri intr-o casa, in vizita, nu te apuci sa zugravesti peretii, nici sa schimbi draperiile sau canapeaua. Iti plac sau nu, nu le modifici, si nici nu sugerezi acest lucru proprietarului casei decat daca ti se cere parerea, sau daca e casa unui prieten foarte bun. Nu schimbi, de asemenea, nici aranjarea in spatiu a mobilei. Nu schimbi nici macar apa la flori. Iar daca misti un scaun, il asezi la locul sau dupa ce te ridici.
In acelasi mod, nu vii sa ii spui cuiva ce sa scrie pe blogul lui, in contul lui personal de Facebook, in profilele sale personale de pe internet. E teritoriul fiecaruia, si-l administreaza fiecare cum crede de cuvinta. Are drept de viata si de moarte pe teritoriul respectiv. Taie si spanzura, decide unilateral, si asa e logic. La el acasa, fiecare este Dumnezeu.
Nu poti sa vii sa-ti dai cu parerea nici despre ce ar trebui sa posteze, nici despre ritmul postarilor (“scrii cam des“). Scriu cand vreau eu, si ce vreau eu. Nu-ti place, nu citesti, simplu. Skip, si gata, problema e rezolvata. La ce serveste selectivitatea, liberul arbitru? Nu, nu ma poti obliga sa scriu cum vrei tu. Nici ce vrei tu. Nici cat vrei tu. E gresit pusa problema asa, si ma infurie atentatul la libertatea mea personala. Corect este sa nu citesti ce nu-ti convine.

Reflectam la astea demult, si i-am pus la punct pe diversi in decursul timpului, care dadeau indicatii despre ce si cum ar trebui sa scrie alte persoane. Dar pentru ca subiectul a redevenit actual, intr-o discutie de azi, intre doua persoane, m-am gandit sa si exprim.

Deci ia aminte: daca ti se pare ca ceea ce vezi seamana cu ceva ce nu doresti sa vezi, iar ochii tai se simt agresati, esti liber sa:
a) nu citesti
b) “hide” postarile persoanei care nu-ti convine (daca asta se petrece pe Facebook)
c) unfriend.

Nu poti indica, nici macar in gluma, ce sa posteze cineva in contul sau propriu. Ce inseamna asta: “Hai sa ne ocupam de lucruri mai interesante adica muzica“? (indicatie pentru cineva care posta politic– si evident insotit de acuzatia ca “e campanie electorala“) Asta am vazut eu azi dimineata, intr-o discutie.
Hai sa fim seriosi. Dialogul civilizat si disputele sunt una, directivele de a scrie ceva mai degraba decat altceva in propriul tau cont sunt deja altceva. Fiecare considera folositor altceva. Fiecare crede relevant alte lucruri. Suntem subiectivi, si e normal sa fie asa. Fiecare are profilul lui propriu, in care posteaza ce si cum vrea, ca de aceea se numeste personal. Politica, muzica, bancuri, panseuri proprii, citate, pisicute, catelusi, prostii, orice.
Nu cred, in continuare, ca trebuie sa indicam altcuiva ce ne-ar placea sa citim. Cred, mai degraba, ca fiecare posteaza ce doreste, iar trierea apartine ochiului cititorului. Acolo este filtrul. Daca tu consideri inutil/jenant/nefolositor /neavenit/nedorit/deplasat/scandalos/manipulator, nu citesti. Simplu. Si cu variantele mai radicale propuse mai sus. Mi s-a intamplat sa am in lista oameni care postau manele, sau care dadeau share la poze de femei (anumite poze, daca ma intelegeti din priviri). Nu i-am interpelat, nu i-am apostrofat, nu le-am facut morala si nu le-am indicat ce sa posteze. I-am lasat in lumea lor. Unfriend, simplu si eficient. Nu-mi place sa citesc, nu te citesc. Nu apreciez sa am contact cu tine, il rup. Simplu ca buna ziua.
Ideea e: cheia e selectivitatea, nu datul cu parerea in mod gratuit si incercarea de a impune cuiva ce sa scrie. Iar selectivitatea este in ochiul receptorului, nu al emitatorului. Fiecare avem personalitatile noastre. Mai mult sau mai putin conturate. Mai mult sau mai putin pregnante. Unii au mai mult de spus, altii prefera sa priveasca, sa asculte, sa posteze poze cu floricele si catelusi. Unii au idei proprii (mai bune, mai proaste, asta e discutabil), altii tac. Este in regula sa discuti, atunci cand subiectul te intereseaza, chiar si in contradictoriu, daca discutia e civilizata, argumentata si ramane decenta. Insa nu e in regula sa  ii dictezi cuiva cam ce ar trebui sa scrie in contul propriu, pe blog sau oriunde altundeva pe internetul asta mare, sub propria sa semnatura (respectiv nickname, pseudonim).  Nu dictam nimanui ce/cum/cat sa scrie. Si nici nu trebuie sa avem pretentia ca ceilalti sa scrie dupa dictare. Nici sa dezvaluie din ei mai mult decat ceea ce au decis sa fie public.

Nu ma intelegeti gresit. Nu recuz feed-back-ul, ba chiar dimpotriva. Feed-back-ul este minunat, nu numai bine venit. De aceea scrii, in principiu, pentru ca ai ceva de impartasit, si te intereseaza si parerile altora, altfel nu ai scrie online, ci offline, in propriul computer, sau pe un caietel. Deci discutiile, atata timp cat pastreaza un ton civilizat, sunt minunate, chiar si parerile contrare, sau cateodata, mai ales acelea. Aduc un real progres. Schimburile inteligente de pareri sunt o bogatie inestimabila.

Dar de aici pana la a indica ce si cum si cat sa scrie altcineva… Hehe, e cale lunga. Ca sa iau exemplul meu. Eu scriu mult. Sunt intr-un anume fel. Recunosc, am un anume fel de a fi. Unii pot adora, altii pot de-a dreptul detesta. E dreptul lor, nu ne putem aprecia toti intre noi, ca aici nu e raiul. Si da, scriu mult. Sunt constienta, eu pot constitui o reala problema in listele cu putine persoane (pana in 200 de persoane, e complicat, cred ca news feed-ul e plin de mine). Bun, dar chiar si asa, nu mi-ai putea spune: “scrie mai rar, ca scrii prea mult.” Cum adica? Mai ales ca in general la mine oamenii vin ei spre mine (rar trimit eu friend request, foarte foarte rar). Nu-ti convine, nu citesti. Hide/unfriend, dupa caz. Dar nu sa imi spui sa scriu mai putin 🙂 Bun, asta e o situatie ipotetica, din fericire n-am avut asemenea “cereri”. Le-as fi intampinat cu mare caldura, cum vedeti 🙂

Ca sa ajung la o concluzie: avem destule ingradiri in restul timpului. Nu intelegeti gresit libertatile din online. Spatiul personal al cuiva este personal, are drept exclusiv asupra acestuia. Hai sa ne respectam un pic. Buna vorba asta in contextul acesta: “Libertatea mea se termina acolo unde incepe libertatea celuilalt.” In spatiul nostru propriu, scriem fiecare ce dorim, zugravim peretii lumii in culorile in care dorim sa o facem… Nu-ti plac culorile peretilor lui X? Du-te-n culorile tale, simplu. Intre culorile peretilor tai, placuti vederii 🙂

Te ascult