Seri urbane cu emotii de tine

E noapte. E liniste. E momentul pe care il prefer, in care pot sa respir, in care mi se pare ca orasul e mai putin insuportabil, ca strazile sunt practicabile, ca oamenii, mai rari, sunt mai “calmi”. Uitata isteria din timpul zilei. Uitat griul orasului, claxoanele, inghesuiala, nebunia.

E intuneric, si, ca de multe ori (nenumarate…), trec pe langa casa ta, ca un salut. La ferestre mijeste lumina, desi e mult trecut de miezul noptii. Ma inunda o emotie puternica. Mi se raspandeste in corp, imi circula prin toate extremitatile, mi-e cald, parca nici n-ar mai fi iarna, imi bate inima mai puternic, si parca a coborat in stomac. O simt de acolo pulsand, si nu stiu cum sa o potolesc. Ii vorbesc, insa ea continua sa-si faca de cap. O las sa bata, sa imprime ritmul ei. Privesc, ca un copil uimit, dincolo de dârele de lumina care se preling din ferestre, si mi te inchipui, inauntru. Mi-e frica sa te vizualizez prea detaliat, mi-e teama ca n-as rezista unei asemnea emotii puternice. Sigur as exploda de emotie si tremur, m-as desface in miliarde de particule mici…

Am trecut cam a mia oara prin fata casei tale. Am pasit pe trotuarul pe care pasesti tu, spalat de ploi, sau, poate, am trecut chiar peste pasii tai de azi si sub pasii tai de maine. Am inhalat aerul acela, care nu! nu e un aer poluat de cartier bucurestean, impregnat de noxe, praf si fum, ci este aerul pe care il inspiri/expiri tu, elixir magic de viata. Poate acum jumatate de ora, poate peste o ora. E aerul care-ti intra pe fereastra atunci cand o deschizi dimineata sa aerisesti… Am respirat adanc si m-am simtit ametita. Parca trasesem in plamani respiratia ta, iesita direct din tine. Ca un sarut. Si mi-a fost bine.
Iti multumesc.

Recitit, textul acesta mi se pare mult mai sec decat valtoarea si intensitatea senzatiilor pe care le-am trait in acea seara. Probabil ar fi trebuit sa scriu la cald. Insa am dorit sa-mi savurez in tacere emotiile  care ma inunda.

7 comments on “Seri urbane cu emotii de tine

    • Mie-mi pare prea sec :(((( Mult mai sec decat am simtit eu aceste senzatii in seara respectiva (acum cateva seri…)
      Probabil ca da, ar fi trebuit sa scriu in valtoarea senzatiilor. Insa am vrut sa mi le savurez in tacere…

    • 🙂 probabil ca asa e.
      Desi, intre timp, am baut din paharul cu fiere.
      Acum imi ling ranile. Adanci. Sangerande. Usturatoare. Grele. Supurand.
      Probabil ca n-o sa mor. Sau poate da, de data asta.
      A suivre

      p.s. aaaa, ca era sa uit. Te mai astept. Si ma bucur ca te-am intalnit, ca de un lucru incredibil. Uite-asa, uneori, viata ne aiureste complet. Iti multumesc

Te ascult