M-ai privit in ochi si m-ai luat in brate. “Voulez-vous danser avec moi?” Am incuvintat, copilareste, si m-am lipit de tine. Te-am lasat sa conduci. Nu cunosteam dansul, si oricum, tu esti baiatul… Eu ma las deplin in seama ta, ma abandonez complet tie si te las sa ma calauzesti, sa ma porti in directia in care doresti, in ritmul pe care vrei sa-l imprimi, cu pasul pe care il alegi, pentru amandoi. Te las sa ma invartesti, ma abandonez in intregime in bratele tale ferme.
Cateodata, chiar, inchid ochii, si te percep prin celelalte simturi. Imi place sa iti simt bratele incolacite in jurul taliei mele, mentinandu-ma ferm, dar si tandru.
Cateodata, palmele tale imi ating spatele, o bucatica dezgolita de piele, si ma infior de placere. Iti simt degetele care incearca sa exploreze, apoi care revin, cuminti si ferme, in jurul taliei, pentru a ma purta intr-o avalansa de rotiri nebunesti. Mainile tale coboara apoi pe spate sub talie, in zona in care mi se nasc formele. Ma infior din nou si ma cutremur de placere. Infloresc in mine insami, imi deschid petalele. Ma mentii barbateste si totusi atat de delicat! Ma imbata dansul acesta. Iti simt rasuflarea la urechea mea, langa lob, te apropii si-mi soptesti cateva cuvinte. Radem impreuna, ne imbatam unul cu rasuflarea celuilalt. Sunt deplin cucerita, sunt deja a ta, iar tu simti asta, fara sa ti-o fi spus. O simti, probabil, din deliciul cu care ma abandonez tie, din felul in care imi incolacesc mainile in jurul gatului tau, din felul in care te tin de umeri. Daca ai privi in ochii mei, ar fi si mai evident! Insa eu incerc sa-mi protejez privirile. Macar atat! Privirile sa ma mai desparta de tine, sa prelungesc dulcea agoniei a placerii si abandonului. Ti-am spus, inchid ochii si te urmez, orbeste, ascultandu-ti poruncile corporale, mulandu-mi miscarile pe miscarile tale, intr-o armonie niciodata atinsa pana acum.
Te las sa ma conduci si mi se pare cea desavarsita poveste. Inainte de asta, nu era nimic, lumea nici macar nu era formata. Inainte de dansul acesta, era gaura neagra. Lumea mea a inceput sa existe atunci cand m-ai luat in brate. Dupa, va fi intuneric, retezare, nimic. M-am nascut cand m-ai luat in brate, si ma voi sfarsi cand te vei desprinde de mine. Dar nu vreau sa cred ca exista un dupa. Ma vei tine in brate pana la sfarsitul lumii.
Cand m-ai cuprins a fost atat de firesc, ca si cand eram facuta pe potriva bratelor tale, construita exact pentru asta. Iar pentru mine a fost atat de natural, ca si cand ma intorceam intr-un loc drag. Mi-e bine si cald in bratele tale, ma simt in siguranta… Ma ametesti, si totusi ma simt in siguranta. Ma zapacesti si totusi ma simt minunat. Ma imbeti si totusi sunt fericita. Si dansul, dansul acesta, parca il stiu de cand lumea.
M-am nascut cand m-ai luat in brate. Acum iti simt degetele pipaindu-mi corpul, iar pasii tai imprima pasilor mei ritmul. Pulsez de viata si ma lipesc de tine atunci cand simt ca mi-o ceri. Iti simt rasuflarea calda, iti miros parfumul, si-ti simt si mirosul pielii, cea mai desavarsita esenta! Sunt ametita si emotionata, si stiu ca-mi simti inima batand, corpul tresaltand. Stiu ca-mi simti incordarile, stiu ca-mi simti tresaririle. Ma strangi si mai ferm cand simti ca ma crispez, iar eu, pentru ca ma strangi in brate, ma detensionez brusc. Sunt foarte emotionata si stiu ca te iubesc. Mi-e teama. Stiu ca stii si tu asta, desi inca n-am rostit-o. Uneori nu este nevoie de cuvinte. Tu simti totul, si culmea, nu ma simt deloc inconfortabil stiind ca stii tot. Simti tot, din felul in care respir, din felul in care iti urmez miscarile. Iti simt, si eu, bucuria. Nu incerci sa o disimulezi, o lasi sa iasa, sa se rasfranga in exterior. Pasiunea noastra se exprima prin dans. Ma conduci minunat, majestuos, esti un maestru desavarsit. Si te iubesc si mai mult pentru asta.
Faci un pas inainte, si doi inapoi. Dar eu sunt aici, langa tine. In bratele tale. Accept ritmul tau.
Acum? Acum astept urmatorul pas, frematand de dorinta. Sunt aici.
Pingback: Povestea noastra e un dans - Ziarul toateBlogurile.ro
“M-am nascut cand m-ai luat in brate.”
WOW!!!
Nici nu stiu daca cineva a spus vreodata mai frumos.
multumesc, Marius. Eu asa simt lucrurile… pur si simplu. Asa mi se “arata” in minte si in suflet.
Ai un suflet frumos, Gabriela. Nu-l altera 🙂
Multumesc, Marius.
Daca nu l-am alterat pana acum, in ciuda vicisitudinilor, cred ca scapa nealterat pana la moarte 😉
Insa e mereu acolo acea fetita, care-mi pune piedica. As dori sa o indepartez, cateodata… macar cateodata.
Nu mai incerca s-o indepartezi, ce-ai cu ea? Poate tocmai datorita ei ai sclipirile astea de talent scriitoricesc. Daca ai fi altfel, ai fi pe toata linia. Lasa asa…. 🙂
Uf, nu-s sigura, Mirela.
Ea imi provoaca numai neajunsuri 🙂
Miradolino… poate nu-ti va place sa auzi asta de la mine, dar fetita aia nu are nici o vina. Totul e in mana ta.
Marius, nu e ca nu-mi place sa aud asta de la tine. Nu ma cunosti deloc, si nu ma urmaresti de destul timp cat sa poti avea o parere valida.
Despre mine si ce e in mine insami, lasa-ma sa stiu eu lucrurile mai bine. Nu cred ca ma poti contrazice despre MINE INSAMI, in masura in care nici macar nu ne cunoastem.
Multumesc
Am vrut sa spun doar ca tu ai puterea de a rece de orice daca incerci
hehe, nu m-am facut inteleasa, si poate e mai bine asa.
Sunt foarte puternica, si trec orice. Dar fondul acela de naivitate puerila si cumintenie extrema va ramane in mine pana la moarte… Asta e, trebuie sa o fentez, din cand in cand.
Atunci spune-ne si noua cand ai momente din astea de fentare ca sa fim si noi mai pe-aproape atunci 🙂
Nu stiu la ce v-ar folosi “voua” momentele acelea. Sunt pentru mine si cel cu care dansez 🙂
Sa te incurajam la dans 🙂
Nu-mi place “galeria”.
Spune un proverb francez, cu care sunt 200% de acord: “pour vivre heureux, vivons cachés” [“ca sa traim fericiti, sa traim ascunsi”]
Mi-e ok cu perdeaua de intimitate, oricat de deschisa as fi si oricat as parea ca expun din mine… Falsa impresie, vitrina, atat.
http://www.youtube.com/watch?v=S5_0zoBeSpI povestea noastră … fosta 🙂
🙂
http://www.youtube.com/watch?v=S5_0zoBeSpI …povestea mea 🙂
Da, Francezii poate-si ascund simtamintele mai mult 😛
Nu cred ca ai inteles despre ce e vorba.
In Franta am invatat sa spun ce vreau, sa fiu ce sunt. Sa merg pe caile mele, nepasandu-mi de caile batute.
Paote ma faci tu sa inteleg atunci ce inseamna la francezi “ca sa traim fericiti, sa traim ascunsi” 😉
Sa avem intimitate, inseamna.
Nu sa nu ne rostim sentimentele… Ci sa avem privacy
OK, m-au pacalit cu cuvantele “sa traim ascunsi” Am invatat acum de la tine ca inseamna sa traim in intimitate 😉
Mai mult de atat, expresia implica “doi”. Este vorba despre un cuplu. Care, ca sa traiasca fericit, trebuie sa traiasca in intimitate…
adica nu fiecare cu noi insine, ci in cuplu.
Ca de fiecare data cand te citesc, ma surprinzi, si te intreb daca te-ai gandit sa scrii,sa publici ceva?
Si am sa retin expresia, si cu voia ta am sa te citez.
Of. Cred ca ar trebui sa public, intr-adevar.
Dar sunt prea indolenta, si cumva, prea…. ma sperie ideea ca nu poti sa traiesti din scris. Si imi displace. As adora sa pot trai din scris. Apropo, un raspuns posibil se afla aici: http://mirandolina.ro/2011/01/07/evanghelia-dupa-mirandolina/
Sigur, cu drag, ai orice permisiune din partea mea.
“…orice-nceput se vrea fecund…
Risipei se deda florarul”…
Frumos dans…
Frumoase cuvinte…
Extraordinare sentimente…
Joie de vivre!
Sunt si momente triste in dansul acesta….
Pacat… strica ritmul dansului…
Muzica nu ar trebui sa taca niciodata… si dansul sa continue…
Viata nu e o înșiruire de fericiri
Viata este doar viata…
In mod evident, noi o complicam…
Ar trebui doar sa o traim… asa cum simtim…
O trsiesc din plin, asa cum vine, doar ca nu e mereu cum as dori….