Puterea, un fel de pasarica

Azi m-am simtit brusc si inexplicabil foarte puternica. Din lacrimile, tristetea si peregrinarile ultimelor zile, m-am intrupat brusc, puternica.

O putere interioara venita din intelegere.  Din toleranta. Din mediere. Din nevoia de a face lucruri. Eu, caci astazi nimeni nu le putea face. Am alergat de dimineata pana seara si am traversat lucruri. Am tinut-o pe mama de mana, i-am zambit, i-am spus ca sunt aici pentru ea. Asa cum si ea a fost intotdeauna pentru mine. M-am simtit eu, azi, mai puternica dintre noi doua. Am rezolvat probleme. Am discutat cu oameni. Am inteles unele lucruri. Am descoperit. Am zambit. Am dat cu pumnul in masa, m-am strambat a lacrimi (de nervi, nu de durere), am lacrimat in intimitate (de emotie, nu de durere). Am mangaiat cateii.  Am condus (orgasmic, insa fara furie, ci cu ganduri). Am pledat cauze (castigate, sper, nu pierdute). Am dat telefoane. Am primit telefoane. Mi s-au descarcat telefoanele de atata vorbit…. Am fost la birou, la tribunal, la hipermarket, la veterinar.
Candva, printre atatea “lucruri de oameni mari”, am facut si o nebunie adolescentina. Ca intr-un vis. Jumatatea mea de ora intr-o zi de matura alergatura. Am zambit gandindu-ma la reactii. Am zambit pentru ca iesise soarele.  Am zambit pentru ca ma simt puternica. Si maine e o zi.
Negura zilei aceleia e departe. Gandurile ei, la fel. Au fost. Au fost, oare, vreodata, ale mele?

Eu sunt o luptatoare, o supravietuitoare, cum mi-a spus o prietena azi.

Candva, pe seara, am si ras. Un ochi plange, unul rade 🙂 Am ras imaginandu-mi comentarii de un anume fel intr-un anume context. Si da, timpul nu-i inca pierdut. M-am dat doi pasi in spate fata de mine insami si m-am privit. M-am masurat din cap pana-n picioare. Si iar am zambit. Nu-i rau. Nu-i rau deloc. Candva, sigur voi scrie cateva carti. Si-apoi am ras. Encore et encore…. Viata mea e un basm.

La ce sunt buni prietenii? Pai cititi voi, si-mi faceti si mie un rezumat…

p.s. Ma tot tin sa va spun: pasarea Phoenix e si ea tot un fel de pasarica.

Pasarica alba-n cioc
subtirica la mijloc
se-ntrupeaza din foc.

Din foc, din para,
din viata amara,
din scrum, din fum,
din lacrimi si drum

Din taciune, din carbune
Din vraja si din minune
Din negura, din pacura
Din iubirea fara ura.

Din palpaire, din siroire
E vie dintr-o privire
Din lacrimi de inger
Din suvoi de plangeri

Stralucitoare,
fermecatoare,
maiastra,
Pasarea albastra.

p.p.s. Versuri n-am mai scris din liceu 😉


Te ascult