Lumesti versus “nemuritor si rece”, remake

Asta seara mi-a fost rau. Foarte rau, asa cum mie nu mi-e niciodata. Stiu, sunt lejer inconstienta, nu am medic de familie, si n-am avut niciodata, de cand m-am intors in Romania. Adica 10 ani, nu oricum. Pentru ca sunt sanatoasa tun. Asta e adevarul. N-am nevoie de medic, si Doamne fereste sa am nevoie 🙂 Dincolo de raul de asta seara, care semana cu un deochi (desi eu nu cred in prostiile astea), sunt un pic high. Nu, nu fumez. Nu, nu iau pastile. N-am avut tendinte niciodata. E bazat strict pe simtiri. Sunt tulburata. Traiesc niste momente un pic…. cel putin inaltatoare, spre…

Am spus: confuzia sentimentelor e mai rea decat deriva continentelor. Nu, nu e vorba de  mine. Eu sunt parte din poveste, insa nu-s eu cea confuzata… Nici derivata, nici derutata.  Culmea, nu. Nu-s eu, de data asta, desi simt tulburarea. Eu doar traiesc betia. Cred ca de asta mi-a fost si rau. Ca o avalansa, ca  un vartej. Ca o cascada, de fapt. Parca si puterile mele sunt inzecite. Parca si farmecul meu (verbal, cel putin) e inzecit. Si totusi, corpul, atat de uman, de slab, isi cere drepturile, se face auzit. De aceea mi-a fost rau, dar nu conteaza, trecem peste asta.

Ce traiesc, mi se pare, intr-un fel, un remake din Luceafarul. Pe care am pretentia ca trebuie sa il rescriu.Sa nu se mai termine trist. Am, in preajma mea, pe cineva, cald, ok, sigur,  care incearca sa ma ajute, ma place, e aici. Mi-a semnalat foarte uman lucrurile astea. Si totusi, eu nu pot, eu nu vreau. El e Catalin. Eu nu vreau Catalin,cu tot respectul pentru sentimentele sale, pentru disponibilitatea sa. Optiunea mea primordiala (si la drept vorbind, unica), este EL, luceafarul. Nemuritor si rece. Dar atat de stralucitor. Stralucirea lui ma face si pe mine sa lucesc, chiar daca sunt stravezie de oboseala si de surescitare. Stralucirea lui ma incita, ma excita. Stralucirea lui ma stimuleaza intelectual. Ma ridica in ceruri. Si raman acolo. Inalt, adanc, intens.

Catalin e aici, aproape, pe undeva, lumesc. Ar fi suficient doar sa intind mana si sa spun “Vino”, si el sa fie langa mine. E un om in regula, il respect si e ok, dar timpul meu e al altcuiva, inima mea e a altcuiva.

Eu vreau sa rescriu Luceafarul. Sa nu se termine trist. Dar nici cu Catalin nu pot. Sincer, nu pot sa-l aleg niciodata pe Catalin, chiar daca ar fi solutia comoda, solutia la indemana, solutia de bun simt, Catalin, cel care mi-ar fi “usor”. Catalin, pe care il pot, poate, chiar tari la altar, daca as avea pasiuni din astea, perverse. Omul care e aici si ma vrea, si ma asteapta.
Insa eu…. ehe, eu…. Eu sunt indragostita de un nemuritor si rece. Acest nemuritor si rece imi e un partener absolut inegalabil de discutii, cu care ma completez mental. Si am pretentia, ambitia, nebunia, sa cred ca il pot face altfel decat nemuritor si rece. Nu l-am luat in brate, si nu m-a luat in brate. Inca. Si am nebunia sa cred ca acolo poate exista un miracol, care sa-l completeze pe cel al intalnirii privirilor, al discutiilor interminabile, pe aceeasi lungime de unda.
Cu Catalin as face ciorba maine, oricand.
Cu Luceafarul, nu. Dar eu nu cred ca e imposibil sa ii fac o ciorba Luceafarului. Una, doua, zece, sute de ciorbe. Ciorbe, metaforic. asta ingloband si mancarurile mele frantuzesti pe care le fac cu delectare, multumire si dorinta, barbatului iubit. Nu cred ca e imposibil sa-l iau in brate, sa ii soptesc la ureche, sa ii musc lobul usor, cu dorinta, sa il molipsesc cu dorinte lumesti…. sa ametim amandoi si sa ne trezim din ameteala impreuna, pentru a ne privi in ochi, a ne lua in brate si a ameti din nou, pana la sfarsitul lumii si inca dupa acesta.
Imi doresc asta, si sunt sigura ca pot rescrie povestea.  Si da, sa nu se termine tragic. Ci sa nu se termine niciodata 🙂
Poate ca imi voi arde aripile. Si ce daca? Macar am incercat. Macar am tintit sus. Macar n-am facut compromisuri. Macar am vrut mult.  De fapt, am vrut TOT. Si apoi, ce poate conta? Eu, acum, il iubesc pe EL. Loc pentru altii, nu e.
Va salut, cu drag. Si nici n-am murit. Chiar daca n-am medic de familie. Si sunt sus. In cer. Catch me if you can!


One comment on “Lumesti versus “nemuritor si rece”, remake

  1. Pingback: Lumesti versus nemuritor si rece - Ziarul toateBlogurile.ro

Te ascult