Incepe scoala!

13 septembre 2010

… o sa sune clopotelul. Am emotii acum, si nu pot dormi. Ma gandesc la maine dimineata. Iar o sa intarzii, pentru ca stau vizavi de liceu si am sa plec in ultima clipa, traind mereu cu impresia ca stau aproape, am doar de traversat bulevardul. Si nici motive n-am sa intarzii, cine ar intelege? Doar stau vizavi. Ironia sortii.

Sunt stresata, nu-mi gasesc bentita. Nici n-am chef sa-mi impletesc coditele, asa cum vrea Attila, profesorul de istorie care a bagat spaima in noi, de unde si porecla.

O sa fie iar un an greu. O sa invat si prostii, care nu-mi vor folosi niciodata, pe langa toate lucrurile interesante pe care le aflu, sau cele frumoase (pe sufletul meu), care ma antreneaza si ma implinesc, cum ar fi matematica. Si fizica. Da, si fizica. Dar o sa trebuiasca sa suport niste rezistenta materialelor, economie politica, (oh, Nasta!), MC nu stiu ce, o materie ciudata desemnata prin niste initiale…
O  sa tremur iar de teama doamnei Diaconu, profa de biologie, care mi se pare terorista, si a carei materie poate mi-ar fi putut placea, daca n-ar fi fost asimiliata in mintea mea cu personalitatea dnei Diaconu, care ma sperie…
Poate ca anul acesta am sa fiu dezamagita de doamna Ioan, profesoara de franceza. Sunt indragostita de Alain Delon, de seninul ochilor lui, si devorez orice carte in franceza imi cade in mana. De curand, citesc San Antonio si alte romane politiste. Sunt pline de argou. Mi-am facut o lista si am de gand sa o intreb pe profesoara cum se traduc cuvintele… Cred ca da, anul acesta am sa am dezamagirea aceea ca ridica din umeri ingaimand o explicatie cusuta cu ata alba… Si una din cele mai puternice revelatii din viata mea: nici profesorii nu stiu tot! 🙁

In curand, la cateva saptamani dupa inceputul scolii, o sa mergem la practica. Nu stiu daca anul acesta mergem la cules de rosii sau de ceapa. As prefera la rosii. Ceapa uda miroase infiorator.

Are sa vina iarna si vom sta cu manusile la maini in clasa. Si va fi incomod sa scriem cu ele. Dar e tare frig in scoala! Inca e bine totusi, de mine, acasa nu ne inchide lumina decat rar, si caldura avem cat de cat. Avem noroc, suntem legati cu niste blocuri in care locuieste personal de corp diplomatic strain. Lor le datoram faptul ca nu se intrerupe lumina cate o ora in fiecare seara, ca in celelalate cartiere. Si totusi, la mine in camera sunt 12 grade noaptea, iarna.
Tot iarna, o sa ne scoata la dat zapada la scoala. E amuzant, intr-un fel. Doar intr-un fel. Nu mi-a placut frigul de cand ma stiu, nici zapada. Sunt o fiinta solara!

Nu  cred ca ma voi indragosti anul asta. De altfel, capul meu e la invatatura si inima la Alain Delon 🙂 Parca nu mai am resurse sa daruiesc ceva cuiva…

Zilnic cand o sa iesim de la scoala, am sa merg sa ma plimb. Foarte des fac traseul  Tineretului-Piata Victoriei si retur pe jos, daca e frumos. Merg mult. Imi place sa merg pe jos prin oras. Sunt citadina pana-n maduva oaselor.

Iar o sa-mi lase mama mancare pe masa din bucatarie sau in frigider, si eu am sa ma prefac ca am mancat! Cateodata, am sa fiu atat de… incat am sa arunc din oala, ca sa scada nivelul. Stiu ca nu fac bine, si stiu ca atunci cand am sa fiu adult are sa mi se para o prostie mare!
Am sa port uniforma, iar, desi nu prea-mi place. Dar asta e. In schimb, compensez in timpul liber. Am o mama cocheta si inventiva. Nu vrea sa fiu ca toate celelalte fete, asa ca, dincolo de faptul ca-mi aduce haine din peregrinarile ei pe « afara », imi croieste si-mi coase rochii, ca sa fiu diferita de insipidele lucruri vandute in comertul socialist.

Tot mama mea, minunata, imi va lasa iar cate 5 sau 10 lei pe masa de la bucatarie, dimineata. Ca sa merg la cofetarie, sa-mi cumpar un suc, o prajitura…  Ca si in anii trecuti, eu nu-mi voi cumpara mancare. Strang banii si-mi cumpar carti. Desi si mama imi cumpara, mereu. Insa nu-mi ajung niciodata! Sunt lacoma de carti, desi nu gasesc tot ce mi-as dori. Le devorez.

Iar am sa ma cert cu mama seara pentru ca nu inchid lumina. Citesc pana tarziu, si ma culc tarziu. Vine, sting lumina. Se indeparteaza, stau un sfert de ora, deschid lumina. Micul razboi casnic se soldeaza, de obicei, cu scosul sigurantelor din panou.

Cand am sa fiu mare, am sa ma culc la ce ora vreau!
Uf, fug sa-mi cos matricola… in curand suna clopotelul!

UPDATE: E seara. A fost prima zi de scoala. Am avut si bentita….