Pitipoanca, o noapte macar

Vineri seara, Bucuresti, galerie comerciala.  Ma plimbam prin magazine (asta ma destinde). Era relativ gol… aproape de ora inchiderii.
Trec pe langa mine o mama cu o fata. Prost imbracate, in sensul de foarte prost asortate. Mai precis, deloc asortate. Lucruri chinezesti si turcesti, ieftine si tipatoare, cumparate din piata, puse pe ele, de-a valma, la intamplare, fara o coerenta nici macar intamplatoare. Magazinul in care ne aflam era cu totul de alt gen.

Paseau tantose… Mi-a atras atentia conversatia, purtata pe un ton rastit.

Fata spre mama, protestand: “Nu, nu vreau sa ma imbrac asa, nu vreau sa fiu pitipoanca.”
Mama spre fata, impaciutoare: “Lasa ca poti sa fii si tu pitipoanca o noapte macar.”

Mda. Sfaturi intelepte de mama. Sau altfel spus: umorul involuntar la shopping.

One comment on “Pitipoanca, o noapte macar

  1. Pingback: Pitipoanca, o noapte macar - Ziarul toateBlogurile.ro

Te ascult