Intotdeauna, la altii se poate

Parcare Budapesta

Priviti si reflectati. Si am zis Budapesta, nu Paris, nu Londra, nu New York, nu pe Marte.

16 comments on “Intotdeauna, la altii se poate

  1. Pingback: Intotdeauna, la altii se poate - Ziarul toateBlogurile.ro

    • :)))))
      Nu cred ca-i camera atat de mica, cred doar ca prea e un singur subiect, ce-i drept, suficient de jegos cat sa poata fi tratat din milioane de unghiuri. Va admir pentru curajul de a face asta (eu recunosc ca mi se face lehamite de subiect), si mai ales pentru consecventa, insa m-am bucurat cand am vazut ca ati facut loc Angelei Gheorghiu 🙂
      De unde am dedus totusi ca nu-i camera atat de mica, plus ca vocea ei acopera orice sforait, sunt sigura 🙂

  2. Nu am chemat-o numai sa ne cante , dar asta e o alta discutie , vrem insa sa aratam ca ne mai place si altceva ,si da bine la vizitatori , ne dam si noi mai culti in ceas de seara !

    • Pareti destul de culti, asa, de la distanta, aici te cam alinti 🙂
      Eu, sincer, m-am bucurat, insa, sa o vad acolo. Oftez cand va vad scriind despre mizerabilii aia 🙁 Eu cred ca as face cosmar in fiecare seara, daca m-as concentra pe ei. Si asa e aproape un cosmar tara asta cu totul…
      Dar, repet, va admir pentru consecventa. E un lucru rar in zilele noastre (din pacate!).

  3. Cand tu doar oftezi altii realmente sufera si daca le putem aduce macar un zambet , merita ! In rest sunt prea batran ca sa ma mai alint , in plus ca sa te alinti e nevoie de doi , sau de un anumit tratament pentru a te dezlipi de oglinda ! Nu stiu cat de culti suntem , dar am crescut amandoi pe timpul lui Ceausescu si ne-am dezvoltat un cult al adaptabilitatii !

    • Oh, eu oftez cand va vad scriind despre oamenii aceia, nu oftez din cauza lor. In rest, din cauza lor sufar si eu, cot la cot cu altii. N-am platosa de otel, sa ma protejeze de mediul inconjurator.
      Pareti culti si presupun ca stii, de aceea mi-am permis sa folosesc cuvantul “alint“.
      Mda. Si eu am crescut pe timpul lui Ceausescu, in 89 aveam 17 ani, rezulta ca sunt adaptabila? 🙂 Sper ca da. Si mai sper sa le supravietuiesc. Ca sa vad ce? Nici macar nu prea conteaza. Macar sa-i vad plecati. Si tot va fi o mare realizare.
      Si da, aduceti fara indoiala zambete oamenilor, pentru ca dincolo de mizeria ambianta, va pastrati umorul. Chestie de nivel de inteligenta… dar si pentru asta, multumesc.

  4. E bine daca insisti ,e o trasatura pe cale de disparitie !
    Numele meu il regasesti in nick si este german , dar stramosii mei au calatorit mult ,
    asa incat cine stie ! Nici eu nu prea ma omor dupa florile marului , dar imi plac florile prunului ,
    poate e o relatie mai aparte a mea cu poporul coreean !

Te ascult