Multumesc, R

Sunt o persoana norocoasa. Dincolo de faptul ca am avut si am o viata frumoasa, neobisnuita, cu multe lucruri deosebite, am avut noroc ca traseul meu sa intersecteze oameni deosebiti, geniali, inteligenti, formatori de opinii, de drumuri, oameni care conteaza. Intr-un fel sau altul, ne-am apropiat. Contez pentru ei, si nu ma lasa, nici in momente grele. Apar, ca niste ingeri pazitori, mereu, deasupra umerilor, capului meu.

Aceasta postare era destinata sa constituie un multumesc enorm prietenului meu, RI, care ma sustine mereu. Nu spunandu-mi declarativ  “sunt prietenul tau“, “te iubesc“, si nici macar “sunt aici“. Si totusi, prin comportamentul sau, zilnic, simt ca e aici. Fapte, nu vorbe. Adevar, nu declamatii. Multumesc, R. Datorita tie, am azi un nou suflu. Mi l-ai dat asa, in felul tau, nu teatral, nici declarativ. In felul tau, sobru, cu atitudinea aproape de a purta o simpla discutie anodina.
Multumesc. Tu esti prietenul meu. Unul dintre adevarati. Veritabil. Si nu pentru ca-mi marturisesti ceva 🙂 Fapte. Nu vorbe. Fapte. Sentimente nu denumite, ci in actiune. Mi-e bine asa. Nici n-am nevoie sa aud declamatii, declaratii, emfaze. Desi teatrul ti-e atat de aproape 🙂