Respectul, marfa rara

Am locuit, timp de 10 ani, ani definitorii pentru un individ (cei in care m-am transformat dintr-un copil intr-o femeie), in alta tara. Nici nu conteaza neaparat care, in contextul a ceea ce vreau sa scriu acum.

Revenita aici, (constransa de imprejurari de familie), am avut surpriza, si durerea de a constata ca in propria mea tara, pe plaiurile natale, nu exista RESPECT. Nu exista. Nu contezi, ca individ. Esti un nimeni. Nu contezi pentru semenii tai, nu contezi pe strada, nu contezi in metrou, nu contezi pentru angajator. Esti un nimic. Un zero. A fost un soc mare. Mai ales cand esti obisnuit altfel. In alte parti simti ca esti respectat PUR SI SIMPLU ca individ, pentru ca existi.

Cand am revenit in Romania, un prieten foarte bun mi-a spus: “Pleaca inapoi. Nu esti destul de smechera sa traiesti aici.” Da, recunosc, avea dreptate, nu sunt destul de smechera. Nu sunt destul de smechera sa dau din coate, sa calc pe cadavre, sa scuip pe strada si in capul semenilor mei. Nu sunt destul de smechera sa dau mita. Nu sunt destul de smechera sa fac cu ochiul cuiva in sens de “hai ca ne intelegem noi, o sa fie bine“. Nu sunt destul de smechera sa umblu cu parandaraturi, cu retururi de profit.

Mica intamplare, cea mai recenta, pentru a ilustra ce spuneam cu lipsa de respect: azi, pe aleile unui centru comercial mare (si Dumnezeu stie ca sunt largi acele alei). A trecut un individ cu tricou mulat si lant mare de aur pe langa mine, cu toate insemnele caracteristice ale cuiva desemnat ca “manelist”. Eu nu spun asa, ca sa nu sariti in sus. Era un cetatean roman, vi l-am descris. Trecand pe langa mine, desi aleile sunt largi, slava Domnului, si libere, m-a busculat si m-a lovit atat de rau cu jumatate de corp (umarul si pieptul), incat era sa ma arunce la 1 m. Credeti ca a schitat macar un gest de “ah, ma scuzati?” Bineinteles ca nu. A intrat voluntar in mine, si s-a amuzat cu amicii lui. Credeti-ma, in 10 ani de mers in centrele comerciale din alte tari, NICIODATA asta nu s-a intamplat.

Parintii mei stau intr-un cartier reputat in regula, in capitala, Tineretului. Si eu in acelasi cartier, la vreo 5 minute distanta de ei. Preturile apartamentelor sunt mari, e unul din cartierele considerate ok. Ei bine, asta seara la opt, pe lumina, am trecut pe la mama. S-a aciuat langa blocul lor un aurolac. L-am vazut stand in fund pe niste trepte si tragand din punga. Pe lumina. Mi-a fost teama sa ies din masina, avea o privire rea, mai rea decat pitbull-ul de la birou. Politia nu face nimic. Nu ii aduna. Un din asta e in stare sa-mi dea in cap si ziua…. halal oras, halal capitala civilizata. Da, si compar chestii comparabile. Sigur ca in Bronx e periculos. Sigur ca in cartierele nord din Marsilia e periculos. Sigur la in Cite Berthe din La Seyne sur Mer e urat. Dar aici e vorba de un cartier bun dintr-un oras mare… nu de Ferentari.

Vreti si alte exemple? Am o gramada.

9 comments on “Respectul, marfa rara

  1. Pingback: Respectul, marfa rara - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Dar tipii de genul ala asa fac mereu: se latesc, se labartesc pe trotuare, fie ca-s singuri sau cu prietenii/ nevasta si puradeii… mai ales daca sunt in grup e cazul sa ocolesti tu, sa faci o curba mare in mers. Asa fac, isi cauta de scandal si injuraturi cu oameni normali, nu poti sa le zici nimic (desi edesea am porniri de-astea…) pentru ca risti prea mult. Iar faza cu privirea rea si urata poti s-o observi cam la toti pe strada: albi sau negri, tineri sau batrani, de obicei mai amarati ce-i drept, sunt persoane care, desi nu te cunosc si nici nu te vor mai vedea vreodata, se uita la tine atat de stramb de zici ca le-ai facut ceva iremediabil rau ! E o natie trista si agresiva asta a noastra, nu mai zic de lipsa educatiei si a culturii, de la care de fapt se trag toate. Ce sa zic…. la un moment dat in viata ta poate ar trebui sa te intorci inapoi, acolo… sau macar nu considera varianta asta complet exclusa din planurile de viitor. Aici cred ca va fi din rau in mai rau… asa mi se arata mie viitorul.

    • …. si eu cred la fel. Ca nu mai avem scapare.
      Insa… ei, insa… pentru mine acasa e acolo unde traieste omul drag.
      E aici omul drag. Si e un motiv suficient sa stau si in padurea amazoniana, daca ar fi acolo… As sta in medii complet ostile, daca ar fi sa fie…

Te ascult