Archive for juin 2010

– Imi pusesem sufletul in causul palmelor, la vedere. Ai trecut pe langa mine, si ti-a atras atentia. Te-ai oprit si te-ai uitat la sufletul meu, pe vremea cand eu nici nu ma uitam la tine, preocupata fiind de numaratoarea stranie din acea vreme. Apoi, insa, te-ai eclipsat. Sufletul e tot aici. Tot in causul palmelor. – Erai aici, undeva, departe si totusi aproape. Ma invaluiai in priviri, ma insoteai printre cuvinte. Cand ai disparut, a fost brusc si neasteptat. S-a facut intuneric si frig. S-a facut tacere si singuratate. Lucrurile au devenit anoste. Imprejurarile gri, fara sens, fara gust, fara savoare, fara sclipire. – Cateodata ma gandesc ca sunt nascuta sa-mi port crucea de « om » diferit atat de mult de ceilalti « oameni ». Sunt doar deghizata in ceea ce vedeti: o blonda draguta, prostuta, fara multe dileme si probleme. – Sunt nedumerita adesea printre oameni. Ma uit la ei: au doi ochi, un nas, doua urechi, doua maini, doua picioare, 20 de degete. Merg, vorbesc. Gandesc. Muncesc. Pleaca in vacanta. Asculta muzica, danseaza. Rad, plang, fac dragoste, fac copii. Voteaza. Da’ cert nu-s din aceeasi specie ca mine. Eu evoluez printre astia. …Mie mi se par alta specie, de-a dreptul. Poate sunt eu defecta. Sau nascuta prea devreme. – « Nebunia » nu se masoara in bani. Sentimentele, atasamentul, pornirile de a darui, fidelitatea prieteniei, loialitatea, dorinta de a face o placere unui prieten, toate acestea nu se cuantifica in sume, nu au legatura cu cifrele (fie ca ele au zerouri mai multe, mai putine, sau deloc). Frisoanele provocate de cineva nu se pot masura nici cu metrul, nici cu kilogramul, nici cu ora, nici cu leul. Ceea ce simti pentru un om, capacitatea de a-l ajuta, de a-l asculta, de a-l proteja, de a-l ridica, de a-l impinge spre victorii, de a-l sustine in drumul spre succesele vietii nu se numara, nu se poate evalua. Dragostea nu se masoara, nici ea, nici in kilometri, nici in kilograme, nici in euro. – As reincepe sa numar saptamani, dar e oarecum de prost gust, acum. N-am vocatie de Penelopa, dar destinul parca se incapataneaza sa ma convinga ca pot face orice fel de rol. Astept cu nerabdare sa joc Alba ca Zapada, in momentul trezirii. – Discutand diverse, am inteles ceva: prefer sa lupt contra unui partener pe care il respect. Nu sa ma lupt cu unul la care mi-e sila sa ma uit, si care-mi provoaca greata. Vreau, deci, o insanatosire a lucrurilor – Azi: niste scari in rolul madeleinei lui Proust. Mi-am dat seama cand coboram acele scari, azi, scari pe care nu le-am mai coborat de 3 luni, ca ultima oara cand le coboram, ma sunasei, si vorbeam cu tine la telefon… Ma intrebasei de altfel, unde sunt, de rasuna asa. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Spuneam ieri ca realizez ca statusurile mele se irosesc intr-un mediu atat de efemer. Sigur, ne hranim cu ele, zambim sau ne intristam, le discutam, le contestam. Insa din punctul meu de vedere, zboara. Si ca daca as vrea sa-mi scriu istoria personala, ar fi suficient sa le pun cap la cap ca sa obtin o trama destul de fidela a vietii, sau macar a perioadei mele. Iata ca am inceput sa le adun… Cum am sa reusesc sa regasesc mai multe, am sa le adaug. Exista tot felul de solidaritati pe lume. De sentimente de fratie. Una din cele mai puternice este solidaritatea de indragostit. Am auzit un « argument » foarte interesant: luase mita, dar suma era mica…. Adica depinde CAT ai furat, nu conteaza CA ai furat. Asta spune tot despre poporul asta, si nu mai e nimic de adaugat. Azi: mai sus, mai repede, mai departe, mai senina, mai zambitoare. Sa revin la mine insami. Sa redevin eu. Cand nu e bine, ti se spune. Cand e bine, deduci. In asa fel incat ajungi sa apreciezi lucruri care sunt de fapt, doar normale. Legea Malcinschi ad-hoc privitoare la internetul mobil de la Romtelecom: intotdeauna cand masina se afla in miscare, nu vei avea internet mobil decat atunci cand urmeaza fie sensuri giratorii, fie pante, fie obstacole, in asa fel incat oricum iti sare laptopul din brate :))) De ce fiinta umana e facuta in asa fel (sau cel putin unele din fiintele umane) incat sa vrea numai relatii complicate cu oameni imposibili, sau relatii imposibile cu oameni complicati? Oamenii au nevoie de proptele psihice, spirituale. De benzi albe. De separatoare. De indicatoare. De ghidari. De ghizi. Se simt nesiguri pe propriile picioare, au nevoie sa li se spuna cand, cum si ce sa faca. Liberul arbitru e o legenda in cazul unora. Si daca nu esti ca ei, te privesc acuzator, te judeca, te condamna. Pentru libertatea pe care nu stiu sa si-o acorde lor insisi, si care nu i-ar costa nimic. Legea AGMM de duminica dimineata: intotdeauna cand te grabesti si ai de facut ceva care implica tehnica, tehnica te va lasa balta. Legea AGMM a telefonului mobil: daca ai mai multe telefoane si intr-o zi uiti cateva ore unul din el acasa, fii sigura ca vei gasi cel putin 20 de apeluri ratate. Daca l-ai fi luat in geanta, garantat nu suna deloc in acele ore. Fix cand il uiti, oameni importanti te vor fi cautat pentru lucruri esentiale, fara insa sa incerce sa te caute si pe alte numere. Poporul roman rezoneaza cu sentimentalismele ieftine. Tupeu, bascalie si sentimentalisme de midineta. Noi bem o stacana de vin sa uitam viata grea, doinim a jale si varsam cateva lacrimi. Nu facem nimic sa iesim din starea asta. Bem, uitam, cantam la fluier, dam apa la soareci. Sunt cine sunt, sau sunt cine cred ceilalti ca sunt? Ceilalti traiesc si interactioneaza cu cel pe care cred ei ca-l cunosc, nu cu cel care stii tu ca esti….

Aici share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

… cum zice francezul. Sau mai bine, pas de nouvelles, bonnes nouvelles. Ma uit si ma infior de cat timp n-am mai scris. Si nu-mi sta in fire. A nu scrie inseamna a nu respira. Si pentru ca ultima postare era neagra, si pentru ca se pare ca o imagine face cat o mie de cuvinte, iat-o pe aceea (asta e un hint si pentru cei care ma dadusera disparuta!) share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It