Compozitia magica a lecturii

Cartile. Acum mi-am dat seama ca nu am scris de unde provine “compozitia”.
Doua de la un prieten nespus de bun, special, de care ma leaga fire nevazute.
Doua de la prietena mea din copilarie, pe care o cunosc de 25 de ani, si mi-e extraordinar de draga.
Doua de la o prietena cunoscuta acum mai putin de doua luni (daca ma gandesc bine), dar care a devenit foarte repede foarte importanta pentru mine, si este printre acei cativa “alesi”.
Si a saptea, una, a mea, profesionala. Facultativa…
Mi se pare extrem de frumos si neintamplator locul din care provin aceste carti. 2+2+2+1. Si sapte! Ce chestie. Cifra magica. Nu m-am gandit la asta cand le-am pus in geanta. Am stiut doar ca vreau sa le citesc. Si ca e momentul. Dar constientizand, este si mai frumos. Ca un timp petrecut cu fiecare dintre ei, plus un complement pentru constiincioasa din mine, profesional vorbind. Ca sa fiu mai buna, mai sus, mai departe. Mai senina.

Nepretuit sentiment. Si cel mai frumos in aceasta descoperire este ca fiecare dintre ei mi-a dat carti importante pentru el insusi. Nu a fost genul de indemn: “Citeste asta, daca nu mai ai ce citi!”. A fost: “Trebuie sa citesti asta, este ceva foarte important si pentru mine, si va deveni si pentru tine!”
Citind, petrec timp cu fiecare dintre ei, aici.
Imi amintesc, pentru fiecare dintre ei, cuvintele cu care mi-au descris aceste carti, si cu care m-au indemnat sa le citesc. Incredibil de frumos.
Va multumesc, dragii mei!


Te ascult