Timpul scrisului este unic

Cand scriu, acela este un moment ne-interschimbabil. Nu e o piesa de lego care poate fi plasata oriunde, si in locul careia poate fi plasata alta, de alta culoare. Nici nu stiu exact cum sa exprim asta. Dar trebuie sa o spun, in fata mirarii unor oameni… Cand scriu, acel moment este special. Minutele, zecile de minute, orele poate (desi scriu repede), in care scriu, nu ar putea fi alocate altei activitati.
In acele momente, daca n-as scrie, as face oricum tot ceva pentru mine. As citi, as asculta muzica. As gandi sau as picta. As face ceva frumos pentru sufletul meu.
Nu, cand scriu, nu pierd timpul. Din punctul meu de vedere, e momentul cand pierd cel mai putin timpul. 
Daca n-as scrie, nu, n-as munci in acel timp.
Daca n-as scrie, nu, nu as merge la cumparaturi in acel timp.
Daca n-as scrie, nu, n-as avea indeletniciri casnice in acel timp.
Daca ma intreb ce as face in acel timp, nu gasesc decat un raspuns: as scrie!

Cand oamenii isi inchipuie ca as putea face orice altceva in loc sa scriu, ei bine, NU, n-as putea face nimic altceva. Momentul cand scriu e doar acela in care scriu. Nu e un moment oarecare. Nu e un timp oarecare, pe care il umplu scriind, asa cum l-as putea umple facand altceva. Momentul in care scriu e PENTRU SCRIS. Si ma si mir ca trebuie sa explic asta. Ma simt aproape neputincioasa sa explic. Mi se pare ca e un lucru atat de evident, atat de firesc!
Uite, de pilda, acum. E 4 dimineata. Nu e un moment cand as face altceva. Stinsesem acum aproape 2 ore lumina, ca sa dorm. M-a chemat scrisul. A trebuit sa aprind lumina si sa scriu… (nu numai ce scriu acum, dar daca tot exista nelamurirea asta, hai sa incerc sa descriu cate ceva). Nu m-as fi trezit din somn in toiul noptii ca sa fac orice altceva… Nimic altceva nu m-ar fi tras de maneca, nu m-ar fi trezit, nu m-ar fi chemat! Scrisul da. Dar scrisul e pentru mine ceva special. Ca un alt fel de a respira. Dar e dintre actiunile vitale! E o nevoie viscerala. Si in niciun caz o indeletnicire ca celelalte.

4 comments on “Timpul scrisului este unic

    • 🙂

      Am adormit, si m-am si trezit cu noaptea-n cap la 7, acum am fost deja la o chestie… intru la dentist… Viata curge, si scrisul in ea 😉
      Multumesc, Mircea!

  1. @miRcea: comentariul tau este complet lipsit de sens.
    Declaratia Mirandolinei este o oda adusa scrisului. Ea nu justifica aici nimic. Este modul ei de a trai, de a respira, de a manca, de a bea apa.
    E nevoia primordiala, aceea de a scrie, cu sufletul, de a se libera, de a trai!

Te ascult