Ciobire

18 mars 2010

Sunt la Cluj, iar ultimele trei zile chiar au fost intense… Dentist, veterinar, pregatire conferinta, prieteni. Si trairile mele, printre picaturi. Distilate, intarite, plusate.  Durute, simtite, respirate.
Sunt obosita, ar trebui sa dorm, dar trebuie sa scriu ceva, neaparat. Ca o notita…  Gandeam demult asta si trebuie sa o exprim.
Mi se intampla lucruri foarte stranii in ultimul timp. Unul din ele: e ca si cand Dumnezeu mi-a alocat o portie de dragoste pe care trebuie sa o primesc in acest moment. Doar ca « au fost perturbatii pe canal » (vorba nebunului serpilian– sau balaurian, nu mai stiu), si acea portie s-a faramitat, de fapt s-a scindat in mai multe bucati. Eu tot o primesc, dar nu dintr-o singura directie. Si nici macar nu e asta cel mai ciudat, sau cel mai deranjant. Cel mai straniu este ca o primesc din directii bizare, neasteptate, nedorite aproape.
Pe total, nu ies in pierdere: e aceeasi cantitate de dragoste, cea care mi-a fost alocata. E aceeasi intensitate. Doar ca nu vine nici de unde trebuie, nici nu e unitara. E fragmentata si e de la emitatorii nepotriviti.