Parintii: o viziune est europeana versus viziunea vest europeana

Reiau ideea pe care vroiam sa o scriu ieri: despre parintii vest europeni in raport cu parintii nostri.
Cand am ajuns in Franta, la 18 ani, mi se parea ca parintii occidentali, care sunt diferiti de parintii romani, sunt indiferenti, reci, aproape spre iresponsabili. Am vazut parinti lasandu-si copiii sa se joace cu foarfeca, in timp ce ei, impasibili, citeau o revista. Am vazut parinti care imprumuta bani copiilor si ii asteapta inapoi. Am vazut parinti care pareau nepasatori, in cel mai bun caz, fata de copii. Venita din societatea romaneasca, mai ales pe vremea aceea, eu fiind inca un copil, dupa o copilarie comunista, abia iesita de dincolo de “cortina de fier”, mi se parea ciudat sistemul.

Ulterior, aveam sa-mi dau seama ca e mult mai bine. Mult mai corect si mai echitabil. Si ca asta ii ajuta si pe copii, le da un start foarte bun in viata. Tinerii francezi pleaca din casa parintilor foarte repede, majoritatea la 18 ani. Sunt mult mai putin dependenti de acestia, ceea ce face ca sunt mai independenti ca indivizi. Au concret, bine sadita in creier, ideea ca trebuie sa muncesti ca sa castigi bani. Nu putini sunt parintii care nu dau bani de buzunar copiilor lor decat in schimbul unor sarcini casnice (spala masina, spala vasele, dau cu aspiratorul, etc). Mi se pare un sistem echitabil pentru a intelege ca atunci cand cresti, trebuie sa muncesti ca sa iti castigi existenta. Inveti de fraged ce e munca, intelegi importanta acesteia, castigi respectul pentru ea. Inveti ca ai bani daca faci ceva. Nu daca stai. Inveti sa iti doresti sa existi prin tine insuti. Inveti sa iti doresti ceva de la viata. Inveti sa ai ambitia de a nu depinde de nimeni.

Cred ca dependenta e cel mai rau lucru. Parintii romani isi cresc copiii intr-o dependenta prea mare. Din dragoste prost inteleasa ii supra-protejeaza. Ii cocolosesc. Ii sufoca, in unele cazuri. Ii leaga de ei, prin diverse metode. De dependenta materiala (si societatea e faurita in asa fel). De manipulare psihica. De culpabilizare. Enuntul “fac un copil sa aiba cine sa-mi aduca o cana cu apa la batranete“, e o notiune atat de egoista! Si nu, copiii occidentali nu-si abandoneaza parintii la batranete. Nu intr-o proportie mai mare decat cei romani. Dar e o intreaga filosofie de viata care e diferita. Una e sa acorzi sprijin parintilor cand au nevoie, si alta e sa concepi o intreaga viata pe principiul “l-am facut pentru mine, sa-mi fie aproape.  Il tin aici, langa mine. Iau toate deciziile de viata asa, nu-l las sa se dezvolte ca individ diferit de mine.” Trebuie sa faca ce decid eu, ba chiar sa faca ce n-am putut sa fac eu.
E legitim sa-ti doresti reusita copilului tau. Bucuria sa. Succesul sau. Dar nu poti sa-ti doresti fericirea copilului tau cu forta, sa-ti doresti o chestie care pentru tine e fericire, dar care pentru el e departe de a reprezenta notiunea de fericire. Fericirea este ceva foarte subiectiv. Numai din interior poti spune ce e fericirea. Este important sa ii dai bazele corecte in viata, sa il inveti cum sa se comporte si care e sistemul de valori. Dar apoi sa il incurajezi sa gandeasca singur, sa decida singur. Evident, fiecarei varste ii corespunde un nivel de decizie. Dar e esential sa il lasi sa hotarasca singur, pe masura ce o poate face. (eu am avut noroc de o asemenea mama, inteligenta). Nu e bine sa il tii legat de tine doar sub pretextul ca stii tu mai bine pentru el. Nu. Nu stii tu mai bine. Fiecare individ stie mai bine ce e bine pentru el. Si chiar daca nu e bine, lasa-l sa vada asta. E important ca fiecare sa-si traiasca propriile experiente. Nu se poate trai prin procura. Nu poti invata unele lucruri decat pe propria ta piele. Nu poti sa-ti ajustezi viata decat asa, prin incercari succesive personale.

Parintii est europeni, cert, din iubire, din grija fata de copiii lor, o grija putin prost inteleasa, incearca sa preia asupra lor deciziile, dorind in acest fel sa usureze viata copiilor. Incearca sa indice raspunsurile, nelasandu-i pe copii sa isi caute propriile raspunsuri. Nu numai ca acest lucru nu-i ajuta si nu le usureaza viata copiilor, dar chiar dimpotriva, le reteaza aripile, ii face dependenti, ii face “impotenti”. Ii face niste indivizi mai putin inarmati cu uneltele pentru a se descurca in viata.
Dependenta poate continua pe termen lung, uneori se prelungeste pana la moartea parintilor. Iar copiii, la randul lor deveniti parinti, reproduc acelasi model educativ.

Tare imi doresc sa evolueze societatea asta!  Pentru binele ei. Pentru ca aceste lucruri nu afecteaza doar viata personala a indivizilor, ci si societatea in intregul ei mod de functionare. Pentru ca din indivizi ne-independenti nu se nasc idei atat de bune, reactii curajoase, gandiri elaborate, riscuri, asumari ale actelor facute, ale cuvintelor pronuntate.

4 comments on “Parintii: o viziune est europeana versus viziunea vest europeana

  1. Sunt perfect de acord cu ideile enuntate de tine mai sus, ai conturat bine aceasta mentalitate romaneasca, desi noneuropeana si nonproactiva a majoritatii parintilor romani.Cred ca este o mentalitate mai mult balcanica, o mentalitate adanc inradacinata aici in acest spatiu, care are menirea doar sa tina individul, adolescentul de azi – omul matur de maine pe loc.E asa zisa cultura populara : ” fii ca mine, nu fii diferit de mine, eu stiu ce e mai bine pt tine “.Toate aceste lucruri se trag din cultura comunista, cand oamenii erau invatati sa se asemene, sa fie la fel, sa nu aiba personalitate, sa nu fie unici, sa copieze comportamente, sa accepte modele general valabile si colective, pe scurt o mentalitate de supusi care erau condusi de un crez general valabil pt toti, fara insa sa aiba o aplicabilitate practica, diferentiata pe diversele domenii de activitate si aspecte personale.Erau toti o turma cu un pastor.Multi insa au ramas in acele timpuri, de aceea orice schimbare pragmatica proocidentala e greu inteleasa de majoritate si gradul de implicare in ea, la nivel de contributie personala ia un trend descendent spre 0(zero).
    Personal, nu am fost influentat de nici un curent aberant ca sa ma tina pe loc.Insa zilnic ma lovesc de multa prostie, mediocritate si multa superficialitate, incat uneori ma doare pe mine de prostia lor.Pana cand vom avea curentul nostalgicilor dupa regimul unic, sansele de updatare a mentalitatii colective nu prea sunt permise sau nu au un nivel de penetrabilitate in randul tuturor maselor.De aici rezulta si cultura cresterii unui copil, cu metode si modele de viata total eronate, parerea mea.Cel putin daca ai fost crescut cum nu ai vrut, la randul tau vei face, iti vei creste propriul copil, dupa cum ai vrut tu sa cresti si nu s-a putut si nu vei adopta acelasi stil de formare general valabil in Romania.Poti sa cresti un copil inteligent si pragmatic, dezvoltandu-i permanent abilitatile proprii si talentele sau poti sa cresti un copil care sa stie ca depinde de tine si de ceilalti si nu doar de el insusi.In fond aceasta e alegerea fiecarui cuplu care are un copil.

    • Daca e mentalitate balcanica, o sa ne ia mult sa iesim din ea.
      Avea si accente comuniste, dar nu numai.

      Sunt doar niste observatii proprii puse cap la cap. Sper ca societatea asta sa se schimbe, sa evolueze.

  2. Parintii ii avem asa cum considera D-zeu, dar important e cum stim sa-i apreciem si sa le rasplatim increderea si efortul sustinut pe care l-au facut sa ne creasca si sa nu ne lipseasca nimic.Da, sunt un om binecuvantat cu parinti generosi si intelegatori, da sunt cel mai rasfatat din toata familia mea pt ca nu mi-a lipsit nimic.Le multumesc alor mei.Multumesc tata, multumesc mama!
    A da stii ce imi lipseste ? : o sotie, da e greu sa-mi gasesc pt ca sunt f pretentios, as zice chiar exigent(da, acesta e cuvantul cel mai potrivit).

    O zi frumoasa cu caldura si soare in priviri si…zambete irezistibile !

  3. Gata m-am plictisit de toate…sunt sictirit…si nu mai vreau nimic.
    Vreau tot….si nu vreau nimic…vreau fericire…dar mai mult caut iubire.
    Sufletul imi da afara de iubire neimpartasita…daca nimeni nu o vrea, atunci o arunc in apa linistita a Mediteranei.

Te ascult