Onestitatea fata de noi insine

20 juin 2009

De zile intregi, se vorbeste aproape numai de asta.
Si din pacate, oameni cultivati si cu un nivel de inteligenta destul de mare, nu au puterea sa recunoasca ca de fapt da, asta e, scoala romaneasca chiar scoate tampiti.

Au sarit toti deontologii lui peste sa contrazica, sa condamne, sa se simta jigniti. Si cei de dreapta si cei de stanga, si cei de centru.
Sigur, mie nu-mi place personajul Basescu, sigur, in cea mai mare parte a timpului mi se pare aiurea si mitocan, dar… asta nu inseamna sa nu pot fi de acord cu el atunci cand spune ceva adevarat. Consider ca este o onestitate fata de mine insami.

Sigur, e un mod simplist de a rezuma lucrurile. Sigur, nu trebuie sa generalizezi. Dar pe ansamblu, cei care ies azi din scoala, dupa 12 clase, au un nivel mult mai scazut decat cei care ieseau acum niste ani. Si nu, nu-mi spuneti ca nu stiti asta. Macar voi, cei ca mine, cei din generatia care are astazi 30 de ani. Chiar nu se vede asta? Priviti in jur, discutati cu cativa dintre ei.

Priviti cum scriu in limba romana. Si nu, nu e doar un limbaj de messenger. Asta nu e o scuza. Pentru ca messenger folosim si noi, cei de 30 de ani. Si folosim messenger si ICQ-uri de peste 10 ani. Si asta nu inseamna ca nu mai vorbim romaneste.

Priviti ce vocabular restrans au. Folosesc doar fondul comun de cuvinte. Am ramas uluita, de vorba cu niste copii din acestia, pentru ca mi-au spus ca eu folosesc, in vorbire, cuvinte pe care ei nu le inteleg. Ei aveau 18 ani, erau in clasa a 12-a, si va promit, pe cuvantul meu, ca nu foloseam cuvinte rare. Care e explicatia? Nivelul lor extrem de slab, asta e tot.
Ati auzit voi vreodata, printre generatiile noastre scuza: « Nu pot sa citesc mai mult de o pagina, ca ma doare capul« ? Mi s-a parut ca nu aud bine. Si am auzit asta de mai multe ori:  una la prima mana, in mod direct, si a doua mi s-a povestit, auzita din cu totul alta parte. Deci e o scuza generala raspandita in generatie. Imi amintesc de mine si de colegii si prietenii mei de la 17-18 ani. De profunzimea de gandire pe care o aveam, de scrisorile de dragoste (si nu numai), pe care ni le scriam, de rationamentele pe care le puteam dezvolta.
Ascultati-i un pic cum vorbesc. Sa nu mai zic de procentul extrem de mic al celor care stiu sa spuna « pe care » acolo unde trebuie folosit asa… (Bine, recunosc, asta e boala grea, si a multor generatii…si mai mari, si mai mici.)
Ascultati-le putin preocuparile. Ce isi doresc in viata, ce pretuiesc, ce nazuinte au. Masini, bani, femei, masini, bani, barbati.

Deci, scuturati-va, treziti-va, de ce anume considerati ca scoala romaneasca nu scoate tampiti? Repet, poate e o generalizare prea dura, dar din pacate, e chiar adevarata.
Copiii nu ajungeau asa in clasa a 10a, sau a 12a, acum niste ani. Nu ajungeau analfabeti la bacalaureat, nu-i asa?
Intrebati profesorii, si veti vedea. Le e teama sa ii lase repetenti, le e teama de elevi, le e teama ca mananca bataie.

Copiii acestia sunt aceia care cauta pe Google, « cum sa pastrezi o relatie ». Sincer, voi, generatia de 30 de ani, chiar credeti ca noi am fi cautat asta pe Google, daca ar fi existat Google cand aveam 17-18 ani?

De ce nu aveti curajul sa recunoasteti ca da, scoala romaneasca produce tampiti?
Nu toti cei care ies din scoala sunt tampiti, sigur, dar proportia de tampiti e mai mare decat la alte generatii. Clar.
Poate e o tara a societatii in intregul ei, poate e si vina noastra (caci probabil meritam tot ce ni se intampla, ca popor), insa nu trebuie sa o negam sau sa o ignoram…

Ati avut angajati? Ia judecati nivelul lor mediu. Constatati ce stiu sa faca, cat inteleg. Uitati-va ce asteapta sa le explicati mura in gura, e uluitor. Si de cate ori refac aceleasi si aceleasi greseli.

Si cum am spus de curand, ingramadirea aceea de diplome de facultati, fara legatura intre ele, aviditatea de a le strange fara sa insemne nimic, si fara sa le aduca nimic cu adevarat, doar ca sa le aiba… E incoerent ca si proiect de viata. Repet, un francez care lucreaza in recrutare imi spunea ca el nu a mai pomenit asa ceva. Pe scurt, ca nu a mai intalnit asa ceva nicaieri. Ca in Franta oamenii fac cate o facultate (rar de tot doua sau mai multe), dar stiu ceva. Iar aici, oamenii fac cate doua-trei facultati, dar nu au absolut nimic in cap. Si niciun drum serios, si nicio tinta.
Si in ce scop colectioneaza diplome, de fapt? Nu cunosc nici un angajator, oricat de neglijent, care sa te ia doar pentru acele hartii. Sau daca te angajeaza, totusi, dar tu nu stii nici pe jumate cat scrie ca ai stii, in acele hartii, nu te pastreaza. Deci, la ce folosesc acele hartii, fara acoperire?

De ce toata lumea urla ca nu e asa, ca scoala romaneasca nu scoate tampiti? De ce toata lumea spune ca e jignita scoala romaneasca, ca nu mai stiu ce?
De ce nu aveti puterea sa recunoasteti? E dureros, dar asta e. Si pentru a schimba ceva, intai trebuie sa accepti problema. Nu sa o negi.

Incep sa ajung la concluzia, trista, teribila, ca romanii sunt atat de opaci, atat de ipocriti, incat nici macar nu vor sa inteleaga care le sunt problemele. Si daca nu isi recunosc si inteleg problemele, asa vor ramane, ba chiar li se vor agrava.
Groaznice vor fi generatiile urmatoare.

Scriu cum respir. Traiesc cu pasiune, si nu mi-e teama ca o sa ard pana la ultima bucatica. Nu ma economisesc... de ce as face-o? :) Spirit ludic, care considera ca râsul e cea mai importanta arma pe care o avem in viata, voi continua sa zâmbesc şi să glumesc cât voi exista. Iubesc, respir, traiesc, exprim, toate la intensitate maximă. Nu ofer şi nu doresc jumătăţi de măsură. Şi mai ales, scriu. Scriu cum respir.

7 Comments

  • Ne miram…ne crucim,zambim,ne intrebam,constatam…..
    si cata vreme inca o facem….MAI AVEM O SPERANTA…!!!
    Acum cateva zile…un proaspat licean de la Loga (un liceu f bun…din Timisoara) ma intreba : « Da ce..!? In Romania se cultiva cartofi » !?..
    E doar un exemplu,al « vastului » lor orizont de cunostinte,lexical,in ceea ce spui tu,in randurile de mai sus,general in ceea ce povestesc eu.
    Prima reactie a fost sa dau a leahamite din mana si sa nu-mi pierd timpul,explicand ce si cum..!!
    Ar fi fost insa O REACTIE GRESITA..!!! asa ca am incercat sa-i explic…ca se cultiva cartofi si in Romania,INCA.
    Cata vreme oameni ca tine INCA SE SIMT « DERANJATI » DE ACESTE « NIMICURI »…MAI AVEM DE DOI BANI SPERANTA !!

    1. Cam dura, dar era scrisa « la cald ». Iunie 2009.
      Eu ma inflamez, ca de obicei sunt pasionata si pasionala, si cred in ce spun/scriu 🙂
      as putea sa modific acum, sa « indulcesc », dar nu ar fi onest… aceea a fost trairea momentului, Ella!
      Mi-o insusesc, mi-o recunosc, mi-o asum.

  • Eu cred ca esti inca temperata. Eu sunt furios de-a binelea!
    Nu scoala scoate tampiti.
    Noi romanii nu mai stim ce vrem.

    Ne imbrobodim ca suntem o natie deosebita!
    asa este. Suntem. Cu mana pe inima o spun.
    Avem o pleiada de oameni geniali in istoria noastra, care ne lasa sa intelegem si sa credem acest lucru.
    Dar nu putem si nu trfebuie sa dormim la umbra realizarilor lor.
    Aceea a fost munca lor.
    Unde este munca noastra?

    Dar, ne este asa de bine ca nu vedem raul care ne pandeste.
    Desi suntem inteligenti, nativ, vorbind, avem si o lene ancestrala. Si un oportunism feroce. Daca se poate si cu mai putina munca de ce nu?

    Eu vad lucrurile asa:
    Responsabilitatea pregatirii copiilor acestia ai nostrii este impartita:
    1. ParintELE
    2. Scoala
    3. Elevul

    Sa ii luam pe rand:
    1.Parintii-
    Cei mai multi de bun simt, interesati de rezultatele scolare ale copiilor lor, unii pot sa si participe la acest proces, implicandu-se, in diferite moduri (si nu intru aici in detaliu). SUnt si destui pe care nu ii intereseaza acest aspect. Scoala este, in viziunea lor singura responsabila. Iar, mai nou, sunt parinti plecati in tarile cu lapte si miere sa aduca un ban… trimit banii acasa, dar nu pot urmari evolutia copiilor…
    Desi nu mai au timpul necesar, este bine sa inteleaga ca acesti copii trebuie sa invete ceva de la cineva. Daca noi , parintii, cei mai interesati sa crstem copii de care sa fim mandri nu muncim pentru aceasta mai mult decat oricine, cum putem cere unor straini sa faca aceasta in locul nostru?

    2. Scoala –
    Cativa profesori, foarte putini, care rezista tentatiilor si isi fac meseria cu dedicare, oameni care produc oameni. Cei mai multi profesori sunt interesati sa ii invete pe copii, din care unii reusesc sa obtina o medie acceptabila de interes.. si cu rezultate multumitoare…
    … multi profesori se multumesc sa parcurga programa si atat… fara implicare
    … si… destul de multi, isi dezvolta adiacent un sistem de castig, din asa zisele « meditatii » fortate, fara de care copii nu pot promova/obtine notele necesare
    a.. sa nu uit… si o mare proportie de … « suplinitori », oameni care nu au nici o inclinare catre aceasta meserie, mananca si ei o paine… nu au de unde in alta parte… nu au nici taletul.. nici decarea… nici interesul sa faca ceva…
    Una peste alta imaginea este ca scoala s-a transformat intr-o uriasa afacere personala, din care rezultate pot avea doar cei cu bani.
    Pentru ceilalti, doar Dumnezeu sau un talent nativ exceptional pot deschide portile realizarii profesionale.
    Sau, trebuie sa o recunosc, o conjunctura fericita de astre: Un profesor dedicat, un colectiv permisiv, un elev talentat si interesat… parinti cu mintea deschisa (si, de ce nu, o ursitoare care a stiut ce sa ureze!)
    Domnilor profesori, de azi, eu mi-am respectat, mi-am stimat si mi-am iubit profesorii… i-am iubit ca si pe parintii mei… Mi-au deschis mintea… UNII SI INIMA… Meritul a fost al lor. Eu eram un copil. Le multumesc, lor asemeni parintilor mei. Fiecaruia mai mult decat celuilalt.
    Fiti asemeni ACELOR PREOFESORI.

    3. Elevul.
    Eeeeei aici este mare belea!
    Se spune ca toti ne nastem egali. Cred ca toti copii, sub o indrumare buna pot sa se realizeze in viata, pe diferite niveluri de copetente……
    Eu cred ca daca toti factorii, pana la copil isi indeplinesc rolul lor, talentele native ale copilului vor fi potentate… cred ca el va avea parte de o educatie buna, si cred ca isi va gasi locul in viata…
    Este ultimul in aceasta ierarhie a culpabilizarii… Aud des oameni.. cu ani in spate!… spunand vechea remarca « Ehei tineii din ziua de azi nu mai… » si formuleaza diferite aprecieri, ma rog.
    Nu am auzit inca vreunul remarcand despre rolul sau si al generatiei sale asupra formarii generatiei blamate…

    OAMENI MARI, OAMENI CU RESPONSABLITATI IN FORMATREA TINEREI GENERATII, PROFESORI, PARINTI, GUVERNANTI… RESPUNDEREA FORMARII COPIILOR NOSTRI NE APARTINE.
    Cu atat mai vinovati sunt cei platiti sa ii invete pe acesti copii.. si nu o fac… nu sunt de inteles nici parintii care isi iau mana…
    Sa nu ii blamam pe acesti copii care, in opinia mea, fac ceea ce vad la OAMENII MARI… Daca mint, inseala, copiaza, aleg calea facila si scurta, … oare unde au vazut aceasta?
    … »daca se poate si asa, de ce nu? »…
    Oameni mari uitati-va in oglinda!
    Cu cine seamna copii nostrii?????
    Fiti onesti, raspundeti sincer.
    Raspundeti-va sincer!

    Si mai este ceva…
    Avem destui copii dotati, cu rezultate exceptionale la invatatura… (obtinute prin munca lor si a catorva profesori dedicati)…
    Exceptii acre dovedesc faptul ca se poate!
    Stiu ca voi fi blamat… in cel mai bun caz…
    Inainte sa o faceti… priviti-va inca o data in oglinda…
    Cu atentie!

    Cu stima!

  • Revin cu o precizare:

    Privit la rece, proportia mare de elevi picati la bacalaureat… notele cu care se promoveaza unele examene… nivelul de cultura afisat… imbajul utilizat… unele manifestari… pot crea intr-adevar imaginea de « tampiti »…

    Totusi nu cred ca putem generaliza… dar ar trebui sa fim ingrijorati.

    Cine poate arunca primul cu piatra???
    Nu cumva are dreptate??? … macar partial???

Laisser un commentaire

Votre adresse e-mail ne sera pas publiée. Les champs obligatoires sont indiqués avec *