Tampitii si scoala romaneasca

Am pretentia despre mine ca incerc mereu (si ca imi si iese – destul de des), sa fiu obiectiva. In sensul ca daca o persoana pe care nu o agreez 100%, spune un lucru in regula, sa nu contrazic doar din principiu acest lucru. Am pretentia ca sunt o persoana evoluata, careia nu i se intuneca privirea cand trebuie sa duca o discutie in contradictoriu, sau sa asculte argumentele unor parti adverse. Am pretentia ca pot intelege si explicatiile unor oameni cu care nu sunt intrutotul de acord, daca reusesc sa-mi demonstreze ca au dreptate.

Si de ce zic asta?
Ce a zis omul ala cu tinichigii sau ospatarii sau ce o fi zis el, n-am avut nimic de spus.
Ce a explicat azi ca ar fi vrut sa spuna, dar ca nu si-a permis cuvantul, si atunci a iesit altceva, ei, bine, sunt de acord. Oricat ar fi de revoltator.
Da, scoala romaneasca scoate o gramada de tampiti. Ies o multime de tampiti cu patalama. Nimic mai adevarat. Trist, dar adevarat. Sincer. E de ajuns sa te confrunti macar un pic cu cativa din noile generatii de absolventi de bacalaureat. E ceva de speriat. Fara exagerare.

Si mai incolo. La facultate. Oamenii isi cumpara diplome. Nu e concluzia mea, nu e concluzia dupa ce am vazut nu stiu ce stiri. E concluzia unui ochi extern (neromanesc), care lucreaza in recrutare. Si care s-a speriat de nivelul absolventilor de facultate (adesea au chiar cate doua-trei facultati, la ce le-o fi trebuind, frate!). Si concluzia lui -generala- e ca aici, oamenii cumpara diplome. Si ca sunt disperati dupa diplome (aduna aiurea doua trei facultati, fara noima, fara legatura intre ele, fara un curs normal de cariera, fara un plan concret).
Cred ca ajunge daca spun atat.

De aia merge totul pe dos. Dintre acei oameni, multi intra in viata activa. Si fac ce stiu, adica nimic. De unii se mai lipeste cate ceva, de altii nu. Si apoi, sistemul promoveaza tot felul de non-valori, din cauza nepotismului sau altor motive la fel de importante. (fustita scurta, par blond -da, stiu, sunt sau ma rog, eram blonda, gura!-, foloase materiale, etc. — cu imaginatie)

Rezultatul? Tara asta care arata asa, dupa 20 de ani. Caram bolovani in intersectii si facem ursi si girafe din iarba, in timp ce altii construiesc drumuri si cladiri, inventeaza avioane, masini si minuni.
200 de ani sau poate 2000 trebuie sa mai treaca. Si nici asa nu sunt sigura. Mi-e ca asta ne e nivelul, asta ne e caracterul.

One comment on “Tampitii si scoala romaneasca

  1. Eu cred ca esti inca temperata. Eu sunt furios de-a binelea!
    Nu scoala scoate tampiti.
    Noi romanii nu mai stim ce vrem.
    Ne imbrobodim ca suntem o natie deosebita!
    asa este. Suntem. Cu mana pe inima o spun.
    Avem o pleiada de oameni geniali in istoria noastra, care ne lasa sa intelegem si sa credem acest lucru.
    Dar nu putem si nu trebuie sa dormim la umbra realizarilor lor.
    Aceea a fost munca lor.
    Unde este munca noastra?
    Dar, ne este asa de bine ca nu vedem raul care ne pandeste.
    Desi suntem inteligenti, nativ, vorbind, avem si o lene ancestrala. Si un oportunism feroce. Daca se poate si cu mai putina munca de ce nu?
    Eu vad lucrurile asa:
    Responsabilitatea pregatirii copiilor acestia ai nostrii este impartita:
    1. ParintELE
    2. Scoala
    3. Elevul
    Sa ii luam pe rand:
    1.Parintii-
    Cei mai multi de bun simt, interesati de rezultatele scolare ale copiilor lor, unii pot sa si participe la acest proces, implicandu-se, in diferite moduri (si nu intru aici in detaliu). SUnt si destui pe care nu ii intereseaza acest aspect. Scoala este, in viziunea lor singura responsabila. Iar, mai nou, sunt parinti plecati in tarile cu lapte si miere sa aduca un ban… trimit banii acasa, dar nu pot urmari evolutia copiilor…
    Desi nu mai au timpul necesar, este bine sa inteleaga ca acesti copii trebuie sa invete ceva de la cineva. Daca noi , parintii, cei mai interesati sa crstem copii de care sa fim mandri nu muncim pentru aceasta mai mult decat oricine, cum putem cere unor straini sa faca aceasta in locul nostru?
    2. Scoala –
    Cativa profesori, foarte putini, care rezista tentatiilor si isi fac meseria cu dedicare, oameni care produc oameni. Cei mai multi profesori sunt interesati sa ii invete pe copii, din care unii reusesc sa obtina o medie acceptabila de interes.. si cu rezultate multumitoare…
    … multi profesori se multumesc sa parcurga programa si atat… fara implicare
    … si… destul de multi, isi dezvolta adiacent un sistem de castig, din asa zisele “meditatii” fortate, fara de care copii nu pot promova/obtine notele necesare
    a.. sa nu uit… si o mare proportie de … “suplinitori”, oameni care nu au nici o inclinare catre aceasta meserie, mananca si ei o paine… nu au de unde in alta parte… nu au nici taletul.. nici decarea… nici interesul sa faca ceva…
    Una peste alta imaginea este ca scoala s-a transformat intr-o uriasa afacere personala, din care rezultate pot avea doar cei cu bani.
    Pentru ceilalti, doar Dumnezeu sau un talent nativ exceptional pot deschide portile realizarii profesionale.
    Sau, trebuie sa o recunosc, o conjunctura fericita de astre: Un profesor dedicat, un colectiv permisiv, un elev talentat si interesat… parinti cu mintea deschisa (si, de ce nu, o ursitoare care a stiut ce sa ureze!)
    Domnilor profesori, de azi, eu mi-am respectat, mi-am stimat si mi-am iubit profesorii… i-am iubit ca si pe parintii mei… Mi-au deschis mintea… UNII SI INIMA… Meritul a fost al lor. Eu eram un copil. Le multumesc, lor asemeni parintilor mei. Fiecaruia mai mult decat celuilalt.
    Fiti asemeni ACELOR PREOFESORI.
    3. Elevul.
    Eeeeei aici este mare belea!
    Se spune ca toti ne nastem egali. Cred ca toti copii, sub o indrumare buna pot sa se realizeze in viata, pe diferite niveluri de copetente……
    Eu cred ca daca toti factorii, pana la copil isi indeplinesc rolul lor, talentele native ale copilului vor fi potentate… cred ca el va avea parte de o educatie buna, si cred ca isi va gasi locul in viata…
    Este ultimul in aceasta ierarhie a culpabilizarii… Aud des oameni.. cu ani in spate!… spunand vechea remarca “Ehei tineii din ziua de azi nu mai…” si formuleaza diferite aprecieri, ma rog.
    Nu am auzit inca vreunul remarcand despre rolul sau si al generatiei sale asupra formarii generatiei blamate…
    OAMENI MARI, OAMENI CU RESPONSABLITATI IN FORMATREA TINEREI GENERATII, PROFESORI, PARINTI, GUVERNANTI… RESPUNDEREA FORMARII COPIILOR NOSTRI NE APARTINE.
    Cu atat mai vinovati sunt cei platiti sa ii invete pe acesti copii.. si nu o fac… nu sunt de inteles nici parintii care isi iau mana…
    Sa nu ii blamam pe acesti copii care, in opinia mea, fac ceea ce vad la OAMENII MARI… Daca mint, inseala, copiaza, aleg calea facila si scurta, … oare unde au vazut aceasta?
    …”daca se poate si asa, de ce nu?”…
    Oameni mari uitati-va in oglinda!
    Cu cine seamna copii nostrii?????
    Fiti onesti, raspundeti sincer.
    Raspundeti-va sincer!
    Si mai este ceva…
    Avem destui copii dotati, cu rezultate exceptionale la invatatura… (obtinute prin munca lor si a catorva profesori dedicati)…
    Exceptii acre dovedesc faptul ca se poate!
    Stiu ca voi fi blamat… in cel mai bun caz…
    Inainte sa o faceti… priviti-va inca o data in oglinda…
    Cu atentie!

    Cu stima!

    P.S.
    Privit la rece, proportia mare de elevi picati la bacalaureat… notele cu care se promoveaza unele examene… nivelul de cultura afisat… imbajul utilizat… unele manifestari… pot crea intr-adevar imaginea de “tampiti”…
    Totusi nu cred ca putem generaliza… dar ar trebui sa fim ingrijorati.
    Cine poate arunca primul cu piatra???
    Nu cumva are dreptate??? … macar partial???

    Cu aceeasi stima!

Te ascult